Numai lunea
El știa dar n-a vrut. Nu ne-a
Mai spus taina pasămite
Că veneau din comos vite
Și pășteau noaptea pășunea
Dar tu stai cu ochii-n bagdadie
Și când plouă, nu te mai ferești
Că, se schimb' pereții în ferești,
Ca prin anul nu știu care mie...
A-nghețat caloriferul iarna
Iar n-ai bani să cumperi foc de lemne
Că dacă citeai mai bine-n semne,
Nu mai părăseai povarna
A-nghețat caloriferul. Tufă
tufu și aerul de pâslă
Că mâna dreaptă mi se face vâslă
și-aș lovi pe știu eu cine-n scufă
Dar nu mă revolt. Nici nu instig
toată viața mi-am văzut de treabă
Dacă vin "băieții" și mă-ntreabă,
Mie-mi place să trăiesc în frig
Asta e damblaua mea: ascult
nu te iau de guler. Nici de piept
Am îmbătrânit și tot aștept
meritul cămășii de in cult
Înflorește iarăși busuiocul
ca un semn de trecere prin ginți
Regi de treflă stau în rând cuminți
așii de caro să-și facă jocul
Doar o carte: cine-o știe
înflorise ca o glastră
și-am tăcut. Din mintea noastră
când zbura o farfurie
Toate astea numai lunea
se-auzeau din zbor copite
Că veneau din cosmos, vite
invadându-ne pășunea.
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre schimbare
- poezii despre revoltă
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.