daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Mozart il face pe urmasul Adam sa regrete paradisul. Urmasa Evei il consoleaza. Gradina ispititoare femeii il ajuta pe barbat sa nu planga dupa Eden. Un barbat plange in fatza unui concert de Mozart, dar nu in fata unei sonate de Eva. Daca Eva e cu adevarat sonata risca sa-si piarda ... barbatia. |
Antipa [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Numai un sonat plânge "în fața unui concert" |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
"In fatza" are sens de "in prezentza". Pot spune ca: "un barbat da inapoi in fata lacrimilor unei femei", fara ca lacrimile sa aiba fatza. |
Antipa [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
"În prezența" unui concert?
Te-au vizitat multe concerte?
La vocabularul tău,
mă așteptam la o exprimare mai fericită. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
E vorba de sens (intotdeauna ai stat prost la semantica). "In fatza" si "in prezenta" nu trebuie sa fie lingvistic substituibile. |
Cicikov [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Și "în prezența" are sens de "la fața locului". Când vă lansați în incursiuni polemice, aveți grijă să nu vă împiedicați de cuvinte. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Cicikov, cui te adresezi? |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
In fata muzicii lui Bach, Emil Garleanu plange, rade si apoi se inclina. |
Cicikov [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Daniel, tuturor celor care știu să citească și să interpreteze. N-am preferințe. |
Antipa [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Daniel! Ca de obicei,
după ce faci treaba mare,
o dai pe semantică.
Firește,
poți scrie
"în prezența unui concert".
Lumea pricepe cam ce-ai vrut tu să spui.
Credeam,
totuși,
că atunci cînd comentezi
un stilist de talia lui Cioran,
ar trebui să cultivi o exprimare mai îngrijită. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Ti-am mai spus (dar vorbesc cu un poliglot, deci totul ramane la nivelul limbii): "ganditorul" Cioran ma intereseaza. Pe stilist il las damelor. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
Iti dau un exemplu: Cioran il defineste pe Hitler - "un neant inzestrat cu glas." E cumplit de slaba definitia. In logica se numeste definitie prea larga. Se poate aplica fara efort multor bipezi vorbitori, ca mine sau ca tine bunaoara. Definitia lui Cioran nu surprinde diferenta specifica a neantului lui Adolf. Nu pot sa apreciez un manuitor de cuvinte, fie el si unul excelent. Am fost adolescent, dar mi-a trecut. |
Antipa [din public] a spus pe 28 ianuarie 2011: |
"Definiția" (semnată Cioran, desigur) e "cumplit de slabă".
Cel puțin, așa crede un biped vorbitor care susține că-l cheamă daniel stanciu,
autopropus procuror la Judecata de Apoi a eseistului E. M. Cioran.
Motivul? Specialistul în neant (adică în nimic)
se destăinuie, printr-un nou bla-bla:
"Definiția nu surprinde diferența specifică a neantului lui Adolf" (???)
Ce-i aia, "diferența specifică", măi Tilică?
Cuvântul diferență (nu doar în sens matematic) e fără sens,
dacă nu menționezi termenii de referință.
Diferență între ce și ce?
Între cine și cine?
Tu crezi că adjectivul "specifică" te scoate din ceață?
Sau o dai iar pe semantică?
Semantică! Ce frumos și savant sună!
În final, comentatorul se justifică, totuși:
"Am fost adolescent, dar mi-a trecut"
Nu ți-a trecut deloc.
Ai dat complet în mintea copiilor! |
daniel stanciu [din public] a spus pe 29 ianuarie 2011: |
Antipa, carentele tale "stiintifice" sunt absolut jenante. O definitie, conceputa dupa reteta lui Aristotel, "parintele logicii" e compusa din doua parti: "genul proxim" si "diferenta specifica". Genul este termenul imediat supraordonat (adica ii include sfera) definitului, iar diferenta specifica este formata din proprietatile care diferentiaza definitul de orice alta sepcie a genului proxim. Exemplu: Luna este satelitul natural al Pamantului. Gen proxim= satelit natural; "diferenta specifica" (insusirea ce diferentiaza Luma de orice alt satelit natural) este "al Pamantului". Cand "marele" Cioran (in optica idolatrilor sai) spune despre Hitler ca este un "neant cu glas" el precizeaza doar "genul proxim" lui Hitler (ti-am zis, daca renuntam la fasoane aproape toti oamneii pot fi definiti astfel). Trebui sa mentioneze si ce-l face pe hitler asa de simpatic (si il distinge de noi, doi de pilda): mustatza, svastica, iubirea de evrei, gesticulatia de dirijor atins de Parkinson- chestii dintr-astea. Asa ca "definitia" lui Cioran e ca haina lui spirituala pusa pe trupul tau costeliv intelectual - "prea larga". |