Pana de cocoş

În curtea unui gospodar,
Unui măgar şui, aşadar,
Cam urâţel şi cenuşiu
Capricios şi-un pic saşiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oţet şi paie
Să i se-nmoaie
Şi sânge şi încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Şi la băut şi la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea şi de-o comoară,
Doar să nu moară!

Veterinaru-i avizat.
Pe om, el l-a avertizat
Că îi va da penicilină,
Că, poate, boala i-o alină
Chiar dacă doare,
Că fără asta, sigur, moare.
Spre-a nu fi chiar mâncat de muşte
Rămâne-atâta: să-l împuşte!

Verdictu-l auzi cocoşu'.
De spaimă, se făcu mai roşu
Şi cucurigă plenar,
Ce zice-acest veterinar:
- "Cucuriguuu! Cucuriguuu!
Mor de fricăăă, nu de friguuu,
Că am aflat acum din cuşcă
Că pe măgar mâine-l împuşcă!"

Deruta i-a îngenunchiat
S-au dus, chiar toţi la Urechiat:
- "Nu fi măgar!"
- "Hai, nu fi prost!"
- "Rămâi cum eşti, măgaru' nost!"
- "Să n-ajungi fundul sacului!"
- "Rămâi tot râsul satului,
Dar scoală-te şi ieşi din cuşcă,
Altfel, chiar mâine, te împuşcă!"
Conchise foarte inflamat
Cocoşul, cel mai informat...

Să ştiţi că, până dimineaţă,
Rumegând povaţa-isteaţă,
Măgaru-a prins chef de viaţă.

De bucurie, gospodarul,
Văzându-şi iar zdravăn măgarul,
Rugă, cu sârg, veterinarul:
- "Dădurăm cep vinului roşu.
Nevast-a şi tăiat cocoşu'!
Să ne simţim toţi bine. Iată,
Măgaru-i teafăr în poiată!"

Morala:
Nu-ţi supralicita, tu, harul
Chiar obsesivo-compulsiv.
Rămâi, mai bine, un naiv
Precum... măgarul!

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!