Fabulă
Cic-a fost, odată, iacă
Undeva, pe-aici, o vacă
Costelivă și tarată,
Cu un corn, da-ncornorată,
Ce-a văzut pe sus, pe-o cracă
Stând o cioară crăcănată,
Ce rostea o fredonată
De silabă
Tâmpă, slabă:
- "Cra"
Și "cra"
Și iar "cra-cra..."
Iar văcuța se mira:
- "O silabă-o să mugesc
Dacă mi se prelungesc
Nu un corn, nici o copită,
Știu, chiar dacă-s numai vită!
Prelungi-mi-s-ar urcușul
Unde-și are ea culcușul,
Chiar și dușul,
Unde pare un mister,
Tocmai ca-ntre plop și cer...
Doamne sfinte, asta-Ți cer,
Ție și-unui minister!
Tehnica-i înaintată,
Iat-o deci pe-această vacă
Crăcănată, cocoțată
Pe cea mai înaltă cracă,
Unde lumea i se pare
O bagatelă oarecare.
Însă, pentru ea,
ONOARE
mare!
Oare?!
Pe vacă, v-imaginați,
O scăpă un găinaț!
Găinațul de pe cracă
Era însă chiar... de vacă!
Câtă lume a-mproșcat?
Tot ce-n juru-i a mișcat!
Și morala-i simplă, iacă:
Dacă știi că ești doar vacă,
s-aburci nu te-ncumeta,
Stai pe lângă ieslea ta!
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.