Tânguirea lui Icar
Sunt fericiți, sătui, ușori,
Amanții fetelor pierdute,
Cand mie brațele mi-s rupte
Fiindcă-am strâns cu ele nori.
Voi, sori fără asemănare,
Care-n adânc de cer luciți,
În ochii mei de voi orbiți
Doar amintirea mai tresare.
Zadarnic spațiului voii
Să-i aflu miezu-n tainic joc,
Sub nu știu care ochi de foc
Aripa mi se nărui,
Și ars de dorul meu zeiesc,
Nu voi avea onoarea sfântă,
Genunea care mă-nmormântă
Cu numele-mi s-o-nveșnicesc.
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre onoare
- poezii despre nori
- poezii despre jocuri
- poezii despre foc
- poezii despre fete
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.