Milă pentru noi, Părinte
Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
și ața scămoșată pe un ghem
Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanță
iar eu mă nasc în fiecare stanță
și mor cu fiecare toamnă;
Lumea e așa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste
Nu mai știu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
și întoarsă în pământ...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre schimbare
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curaj
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.