Drumuri în timp
Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăăpezit;
la descifrez sensul
și mă bat la gura sălbatică
a unei cățele ce mușcă
din carnea timpului,
căutând totuși un drum
din pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.
De multe ori ascult vibrația sunetului
cu urechile unei feline
și totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe
Drumurile sunt precum ulițele satului
unde bătrânii ies pe la porți
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purității cuvintelor,
dacă mai exiști în memoria vieții.
Și tu viețuiești în cugetul meu
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
mereu mai căutat în gânduri.
poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Petre Lainic
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre sunet
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
- poezii despre ocean
- poezii despre ninsoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.