În întuneric
A fost o izbitură
sau cuiul grenadei i-a trebuit
cuiva şi noi am fost loviţi
cu cotul, cu ornitorincul,
cu prova Titanicului.
Ridică-te,
mă roagă camaradul meu ucis,
şi priveşte, pentru mine,
sinceritatea înconjurătoare
şi spune-mi dacă este pace.
Dar eu îi recit o poezie,
să nu ne fie frică,
pentru că, în întuneric, orice promisiune
are lumina ei.
Pentru că apele curg
în cascadă,
peste urletul pietrei.
poezie de T. Constantin Georgescu
Adăugat de T. Constantin Georgescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.