Lumea-i o scenă

Lumea-i scenă. Taxa de intrare,
Un fleac, o verşi (prin mandatar) la primărie,
Orchestra cântă-n legea ei, şi tare,
Dar nu încheagă nicio melodie.
Program nu se împarte. Numeroasă
E distribuţia. Plot nu există.
Realizarea-i chiar mai nebuloasă
Decât o inepţie modernistă.
Unicul punct în stare să m-amuze
Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).
Acolo, c-o ţigare între buze,
Stând solitar, confecţionez panseuri.
Şi-apoi - renunţ la locul meu (nr. 7),
Îmi iau raglanul şi mă pierd în noapte.

poezie clasică de Hilaire Belloc din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!