Dacă poetul e neprihănit în deprinderile lui, tot aşa vor fi şi versurile lui; pana este limba sufletului: cum sunt ideile ce se înfăţişează în ea, la fel îi vor fi şi scrierile; când regii şi prinţii văd minunata ştiinţă a poeziei la cei prevăzători, virtuoşi şi serioşi, îi cinstesc, îi admiră şi-i prosferisesc şi chiar îi încununează cu frunzele copacului pe care trăsnetul nu-l loveşte, ca semn că nu pot fi atinşi de nimeni acei care cu astfel de cununi îşi văd cinstite şi împodobite tâmplele.

Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Votează! | Copiază!