Prea târziu
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat
În mine iluzii absurde se zbat.
Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca și un roi
De-albine de aur, dulce-nțepând,
Despre iubire și ură-ngânând.
Sentimental știu sigur că nu-s
Anii de aur mi s-au cam dus
Și sufletul meu e tot mai sărac
Și-s tot mai cinic și tot mai posac.
Căci deși trupul mi-e încă bun
Sufletul meu e doar moș nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Și rău mă mai doare privirea-ți de azur.
Puștoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristețe și de nenoroc
Tu poți, eu nu pot deloc să-ți ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.
Puștoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Știu din privirea-ți că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre țintirim.
Știu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău în tandrețe bogat
Și sufletul meu moșneagul nebun
Sunt ca și acul în carul cu fân.
Puștoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb
Iubirea e oarbă eu nu sunt orb.
... Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
| Mona [din public] a spus pe 4 iulie 2011: |
| În temeiul nopții, iubirea este cu temei. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 5 iulie 2011: |
| Boris, o fi iubirea etern umana, dar versurile tale nu tin pasul cu timpul cultural, sunt anacronice. De pilda, ultimul vers e pur si simplu necitibil (daca il soptesti la urechiusa unei dudui asurzeste instantaneu). Trei cratime - sunt cam mult. Iar participiul inversat e desuet. Nici Eminescu nu l-ar mai folosi si el suferea de un paseism incurabil- cum a marturisit-o in Epigonii in care vorbetse de nu stiu ce fagure a limbii arhaice- o exagerare poetica, desigur!). Versurile tale au parfum de levantica (ca sa nu spun naftalina). Alunga moliile si... atrag admiratoarele tinere. De altfel toate tipele trec printr-o faza retro. Dar sa stii ca e o chestie pasagera. |
| Boris Ioachim [autorul] a spus pe 5 iulie 2011: |
| Domnule Stanciu, am luat la cunoștință...Vai mie! |
| Madame [din public] a spus pe 5 iulie 2011: |
| Domnule Boris, nu vă lăsați indus în eroare de comentatorul nr. 2 care comite frecvent eroari de natură literară și culturală prin simplul fapt că își arogă ilegal rolul de critic literar. Sunt mulți inși asemenea dumnealui care se pronunță pe nedrept în chestiuni care-i depășesc. Versurile dv. nu sunt perimate, drept dovadă fiind numărul mare de admiratore care vă citesc cu fervoare. Dacă, în opinia comentatorului nr. 2, ultimul vers este indescifrabil, atunci să ne spună prin ce metodă a reușit să-l descifreze, având în vedere că, totuși, l-a citit. Dacă un poet plin de sensibilitate șoptește la urechea iubitei versul "Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei", nu poate avea un efect asurzitor asupra acesteia, însă, dacă-l "șoptește" un măgar cu veleități de critic literar, nu doar că o asurzește instantaneu, ci, mai rău, îi provoacă un accident vascular cerebral. Deși versurile autorului au parfum de levănțică, cu miros pătrunzător, bag seama că moliile se ahtiază după naftalină (altfel comentatorul nr. 2 n-ar fi dat riposta respectivă). Deh, așa se întâmplă în cazul celor care stau (o perioadă) la naftalină, devin dependenți de insecticid. |
| Boris Ioachim [autorul] a spus pe 5 iulie 2011: |
| Mulțumesc, Madame! Sper să nu supăr pe nimeni că nu prea intervin...am lucruri mai bune de făcut decât să intru în polemici sterile. Mă bucur că versurile mele plac, iar criticile nu mă deranjează. Timpul va hotărî cât de anacronice sunt versurile mele...Sărutări de mâini! O seară frumoasă! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 5 iulie 2011: |
| Madame, nu e vorba de "descifrat", ci de citit. Sunt texte cu mesaje usor detectabile, dar care sunt scrise intr-o limba literara cu afta. In acest tipar se inscriu si multe din comentariile dvs. Nu imi arog titlul de critic literar mult preastimata doamna (care nici nu e o meserie onorabila). I-am spus si eu poetului o impresie de cititor (nu de exeget). Argumentele dvs. au o logica derutanta pt mine (o fi celebra logica feminina pe care barbatii se caznesc inutil sa o priceapa?). De pilda, spuneti ca o valorea unor versuri este comensurata prin nr. de cititoare fervente. Pai asta nu e un criteriu de gust literar, ci de publicistica mondena! Si v-a ruga, fara amabilitati zoologice: "magar cu veleitati de critic literar", molie dependenta de insecticid . Temperati-va limbajul! Daca aveti ceva de obiectat, nu atacati animalul din mine. Adresati-va persoanei. Boris, cand o persoana te apara recurgand la procedee lingvistice contondente, sa nu mai spui nicioadata multumesc! Degeaba jubilezi cand versurile tale plac. Ar trebui sa fii olecutza mai sensibil si la critici. Ca doar nu te-oi fi atins asa, din invidie pentru succesul tau la dame... He, he, he |
| Madame [din public] a spus pe 5 iulie 2011: |
| Cu drag, domnule Boris! Eu chiar apreciez poemele dv. de dragoste, scrise dintr-o pornire lirică sinceră. Vă rog să interveniți de fiecare dată când simțiți nevoia imperioasă de a comunica esențialul. Vă doresc o noapte luminoforă! |
| Boris Ioachim [autorul] a spus pe 5 iulie 2011: |
| E o mică - mare diferență între a te "bucura" și a "jubila" ...Dar vă dau dreptate. Cât despre succesul meu la dame - o fi în imaginația Domniei-Voastre, eu nu prea-l văd. Și vă asigur că nu sufăr deloc de modestie în privința asta. I-am mulțumit Domnișoarei (Doamnei) pentru aprecieri, nu pentru "apărare". Cât despre succesul meu la "dame" - e o chestiune care nu vă privește pe Dumneavoastră. Nu vă mai obosiți să-mi răspundeți..."he, he, he"-ul din finalul comentariului nu vă face cinste, așa c-o să vă ignor. Mulțumesc pentru că mi-ați făcut reclamă gratuită - negativă, dar tot reclamă se numește. Vă doresc o viață frumoasă. |
| Madame [din public] a spus pe 6 iulie 2011: |
| Stimate domn, să facem o incursiune în domeniul medical, pentru a vă ajuta să pătrundeți îmbinarea de cuvinte "limbă literară cu aftă". Aftele apar, de regulă, la bărbații de vârstă înaintată, ca urmare a faptului că nu-și mai pot stăpâni limba în gură (aidoma câinilor însetați) și intră în contact cu diferite bacterii sau ciuperci. Nici nu mă mir că dv. cunoașteți această expresie evocatoare. În altă ordine de idei, dacă persoana este "moartă", atunci te adresezi animalului. Dv. încercați, prin diverse tertipuri, să defăimați autorul, mizând pe faptul că, fiind poet, este sensibil și bonom. Deci, nu-mi spuneți mie să-mi temperez limbajul, întrucât domnia voastră face uz de invective, iar motivul nu este altul decât cel invocat chiar de dv., anume invidia pentru succesul dumnealui la dame. Apropos, dacă un scriitor este felicitat pentru creațiile sale, este de bonton să răspundă mulțumesc. Deși nu sunteți scriitor, îmi amintesc că și pe dv. v-am felicitat (atunci când ați postat scenariul în 2 personaje), ca atare m-am adresat persoanei, dar pentru că am constatat că nu cunoașteți codul bunelor maniere, mă simt nevoită să atac animalul din dv. (care, bag seama, reacționează în mod răsunător). Sunt receptivă, vă ofer exact ceea ce vă doriți, nimic mai mult! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 6 iulie 2011: |
Felicitarile dvs., doamna ma deprima profund. Am o rugaminte la matale, ca de la animal la persoana. Fiti o doamna si nu mai faceti conversatie cu animalele. Si mai ales nu le imprumutati limbajul injurios (care de altfel nici nu exista in "cometariul 2."). Din lipsa evidenta de idei (cuvinte aveti cu duiumul) va dedicati de foarte multe ori unor portrete faunistice (cu dubioase dâre psihanalitice). Nu mi le aplicati mie, va implor ca un pechinez prizarit ce sunt (in plan cultural, fireste). E ultimul mesaj pe care vi-l adresez de pe culmile disperarii. Disperarea lui Cioran e un moft in comparatie cu deznadejdea mea canina. Din momentul asta am decis sa va ignor total (ceea ce nu e deloc greu).
Domnule poet, ignorati-ma! Asa cum Ceahlaul departe in zari albastre dus ignora un paianjen care, zarindu-l de foarte departe, isi imagineaza ca l-ar putea escalada intr-o clipita. Doriti-mi ce vreti, eu nu va doresc nimic. |
| Madame [din public] a spus pe 6 iulie 2011: |
| De acord cu doleanța domniei voastre. Îmi pare nespus de rău că felicitările mele sincere v-au deprimat, precum și faptul că v-ați pierdut orice nădejde. Nu regret însă că v-am dedicat o mare parte din timpul meu prețios, deși m-ați ofensat în mod grav, de foarte multe ori. Aveți dreptate, stimabile; o persoană "lipsită de idei, cu dubioase dâre psihanalitice", adică anostă și ignorantă ca mine, merită să fie ignorată total. Să fiți iubit! |
