Soarele și satelitul
Când treceam cu nepăsare
Peste toate ca un Zeu,
Tu spuneai cu-ncrâncenare:
- Doar tu ești Soarele meu.
Dup-o clipă de gândire
(Oi fi fost cu capu-n nori),
Am știut că lumea are,
Pentru tine, mii de sori.
Și în dulcea-mi inocență,
Ce părea făr' de sfârșit,
Mi-am dat seama, excelență,
Că sunt doar un... Satelit.
poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sateliți, poezii despre Soare, poezii despre sfârșit, poezii despre nori, poezii despre inocență sau poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.