Speranțe iluzorii
Cu inima zdrobită de stele căzătoare
Pierdut în labirintul de hățișuri sumbre
Avid mi-a astâmpăr setea din recile izvoare
La adăpostul magic al umedei umbre.
Tornade de cuvinte îmi zdruncină gândirea
Prin fraze noroioase înot spre țărmul vag
Și-n șubrede speranțe îmi caut nemurirea
Trecând sfios dar sigur ca un cucernic mag.
În visul spre lumină aștept tăcut chemarea
Seninelor clipe ce-au rupt monotonia
Și-mi amăgesc cu sure iluzii disperarea
Călită-n anii negri sfidând euforia.
În cercul strâmt și palid îmi ferec existența
Cu cioburi de secunde zidite-n nori de scrum
Sub tainice cupole încerc să prin cadența
Culorilor din gânduri cu izuri de parfum.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre înot
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tornade
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre secunde
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.