Nuntă în cartier

Daţi buchetele miresei
Să le pună undeva
Toată viaţa alergăm în jurul mesei,
Să ne cadă şi nouă ceva!

Că de când aştept o nuntă
Şi căciula mi-a albit
Iar mireasa e căruntă
Şi sătulă de peţit

Deschideţi umbrelele că plouă
Nu aici, că suntem în salon
V-am citit pe feţele-amândouă
Ca o stofă veche de melon

De plafon atârnă-un candelabru
Ce se-aprinde cu parcimonie
Cine-i domnu-acela în cinabru
Absent, de la ceremonie?

- Pune domnule în colţ cutia
De cadouri că ne-ncurcă
Nu acolo unde e mumia
Care dă cu telefonu-n furcă!

Ce frumoşi sunt mirii amândoi
Şi zâmbesc c-un aer oarecare
Drept e ca să ducă ei în doi
Ce n-a putut să ducă fiecare?

Multora sacoşele le-atârnă
pe sub haine. Nu mă mai surprinde
Câte bancuri spune aia cârnă
Şi la care nimeni nu se prinde;

Mirii stau pe scaun ţepeni
Mai blazaţi decât acum un ceas
Parcă-s nişte hoţi de pepeni,
Ea, îşi vâră degetul în nas;

Cântă muzica şi, strâmbă
Cum deschide soacra sârba
Un gitan cântă din drâmbă
Iar un altul dintr-un hârb, a

Meşterit vreo două tobe
Capul lui plin de idei
Şi aduse pentru probe,
Bate... până ies scântei!

În zadar priviţi la miri
Că le-a pus soarta căpestre
Se bat socrii din priviri
Şi se-njură-n gând de zestre!

În sfârşit se pune masa
Şi ne vin bucatele la nas
Cu mirosul care umple casa
Şi lipseşte... cât a mai rămas!

Bate vânt de Himalaya
Prin sarmale şi pilaf,
Mirii părăsesc odaia
Şi se duc la cinematograf!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!