Inima cioplitorului
Toată viața cioplise piatra
pe care o făcuse să vorbească
în fel și chip;
După moarte oamenii au considerat
că a sosit timpul ca el să ocupe
un loc mai mare în recunoștința lor
Drept pentru care s-a zidit în grabă
un muzeu impunător
și toate obiectele sale mărunte
adunate acolo
Și chiar inima ciolitorului
trebuia expusă într-un recipient
ca privitorii să-l simtă
măcar de acum înainte
mai aproape de ei
O inimă bătrână și plină de cicatrici
Înaintea vernisajului însă, cineva grijuliu
a înlocuit-o cu una tânără și viguroasă
aparținând unui donator necunoscut
decedat în împrejurări neelucidate...
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre recunoștință
- poezii despre muzee
- poezii despre donații
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.