Iami ura si mandria

in ingnoranta rasfatata
piere dorul meu de altadata
corp cuprins in ura amara
stele nu mai vor sa cada
luna plange picuri galbeni
destinate fiind toate morti infrigurate
oare vina sami asum doar mie
sau de simti ca e si in tine
roagate acum cu mine

iami ura si mandria
ignoranta si pieirea
lasa stelele sa cada
vreau sa simt ochi plangand iara
si zambet pelicular din nou pe fata
esti mantuirea, dezghetarea mea
exhumarea la viata

in agonie si mandrie
desfasurata de ura si frenezie
zbatuta viata urla dupa tine
venirea in revarsatul zorilor pe aripa norilor sau in ascunsul noptiilor de apoi
venirea eternitati a infrangeri morti reci e misterul ce asterne frica si iubirea
gelozia si din nou iubirea
esti bun venitul cel astept in ciudata viata, esti cel ce va stabili o alta viata
o viata a eternitati si a splendori infinite
si de acea iami ura si mandria ingnoranta si pieirea
e zguduire vieti ce o vreau sa o incep cu tine

esti mantuirea esti iertarea
esti redescoperirea vieti noi
esti viata de apoi

poezie de Grigore Nimigean (septembrie 2010)
Adăugat de Grigore Nimigean
Votează! | Copiază!