Portret

Prind mai întâi ochii
apoi conturez întreg capul
indiferent ce mi s-ar năzări
doar gestica mâinilor mai contează
restul e culoare.

Orice personaj portretizat are fizionomia lui
surprinsă static ori în mişcare
acele lumini şi umbre aruncate
să-ţi dea senzaţia de viu
de ins aflat intr-o anumită stare
care se poate schimba în orice clipă
prin câteva trăsături de poziţie
Dincolo de acestea trebuie să-i pui
zâmbetul, tristeţea ori meditaţia
ca să i se intrevadă caracterul
ambiţios, viruent ori meditativ
la întâmplarile prin care trece
din interior să-i transpară sufletul
intuit de privitorul captivat
şi portretul e terminat.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 aprilie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!