Copila mea
Copila mea cu nume de-nțelept
Amarnic reunește ea brațele la piept,
Se-ndreaptă și privește spre-o rază nevăzută,
Și speră-n așteptare cu vorba ei tăcută.
Alunecând în tihna cu care se-nconjoară
Ea strânge-n dinți odihna, mișcarea-i o comoară,
Pătrunde cu-al ei umblet o lume de fantasme,
Și evocând durerea, creează alte basme,
Se-aruncă-ntr-o vâltoare și susură în șoapte,
Plutește peste ape și zboară-ncet în noapte,
Dislocă cu privirea înalte umbre-n munți
Și aduce lumina pe arcuite frunți
Legând acum cu mâine, adulmecând trecutul
Și zămislind iubirea și lupta și sărutul,
Gonind o fluturare de temeri și neștire,
Ea își dansează viața intens în fericire.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.