Numesc "imaginaţie auditivă" simţul silabei şi al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conştient al gândirii şi al simţirii, dând vigoare fiecărui cuvânt în parte; cufundarea în ceea ce e arhaic şi uitat de mult, întoarcerea spre obârşii de unde se aduce ceva înapoi; căutarea începutului şi sfârşitului. Ea operează prin sens, desigur; sau nu despărţită de sens, în accepţia obişnuită a cuvântului: contopeşte ceea ce e vechi şi a fost anulat cu ceea ce e banal, curent şi cu ceea ce e nou şi surprinzător, mentalitatea străveche şi cea mai civilizată.

T.S. Eliot în Practica poeziei şi a criticii (1933)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!