Poveste banală
Poveste banală
Ziua-ntreagă
ea, beteagă
strânge pleavă
și gâlceavă
fără niciun
bob zăbavă;
că albește
dând la pește
ochii peste cap,
firește
Gospodarul
cu tot harul
îi oferă,
ea digeră,
viața lui
că nimănui
dacă-i iese
n-o să-i pese,
pe o pernă
într-un pat,
sufletul
anticipat.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre pești, poezii despre ochi, poezii despre anticipație sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.