Odă Limbii Române
Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falși sau de firești
ne regăsim sfioși cu toții, iată
în templul limbii noastre românești
Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, și alma mater
și n-are seamăn pe acest pământ
Oh, bocet e, și dans, și zeitate
care își paște turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla țării bate
Și dacă astăzi luminați trăim
și inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, și ei, să-i mulțumim
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre mulțumire
- poezii despre lumină
- poezii despre limba română
- poezii despre inimă
- poezii despre genialitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.