De adio
Vreau să-ți spun, azi, fostă iubire
-Fiindcă, de astăzi, fostă ești
C-o să te șterg din amintire
Și dintr-ai ochilor ferești.
Te scot din suflet cu răceală
Tu rece-ai fost de la-nceput...
Spuneai "iubesc" cu plictiseală
Și plictiseala-ți m-a durut.
Dar beat de dragoste de tine,
Eu mă mințeam că mă iubești...
Dar azi minciuna-ți nu mai ține,
Ghicit-am tu cu altul ești.
Lehamite îmi lași, frumoaso,
În sufletu-mi ce te-a iubit...
Și tânguirea-ți falsă las-o
Pentru celalt nefericit.
Căci fericită ești, când crudă,
Senină, cu plăcere minți...
Sufletu-ți gol, de paparudă,
Suflete mușcă cu răi dinți.
Veni-va vremea când iubită
N-o să mai fii de nimenea
Când singură și părăsită
Veninul va fi hrana ta.
Azi ești pe val, cu îndrăzneală,
Îmi râzi în față, când eu plâng...
Și mă privești cu plictiseală
Și mă socoți doar un nătâng.
Nătângă tu vei fi, căci vamă,
Vremea își ia din orice trup...
Cu spaimă, vei băga de seamă,
Cum dinții anilor te rup.
Deci, de azi, tu, fostă iubire,
Nefericește pe-alt nătâng...
Tu, suflet gol searbădă fire
Nu am deloc de ce să plâng...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
| Madame [din public] a spus pe 16 septembrie 2011: |
| Cu siguranță, ați fost îndrăgostit de o clonă. O paparudă are suflet, dar nu și o clonă. |
| Toma Alimoș [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
"dintr-ai ochilor ferești" sună ungurește. Dar nici măcar poeții de Harghita nu numără: un fereastră, doi ferești. "ale ochilor ferești" ar fi corect, dar ne bagă o silabă în plus. Mai bine violăm gramatica, decât prozodia.
"Pentru celalt nefericit" Nefericit vers. Celaltul trebuie să fie un mutant genetic. Mutilăm abuziv cuvintele, numai ca sune din coadă...
Simțul autocritic al autorului explodează în ultima strofă:
"Deci de azi, tu, fostă iubire,
Nefericește pe-alt nătâng"
Îmi permit să-l contrazic pe autor. El nu este un nătâng.
Dar poezia, cu toate clișeele ei siropoase, este absolut nătângă.
Abordarea tematică este de un primitivism barbar: m-ai părăsit pentru altul? Să te ia dracu! Cădea-ți-ar dinții, nătângo! Să rămâi pe veci neiubită! Nici urmă de sensibilitate. Doar lamentarea unui mascul posesiv, căruia i s-au dat papucii. Elegie de maidan. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
| Savuroase accentele re-sentimentale din catrenele finale ale poeziei. Cucoana cruda (dar "atat de frageda" cum zice poetul national), timpul iti va coscovi tencuiala ta splendida si ma va razbuna. Si atunci am sa rad eu, tradatoareo, de nurii tai flescaiti (penibila consolare). O rima neizbutita: "nimenea" (care si-asa suna anacronic) cu "ta". In antepenultima strofa e repetata suparator conjuctia "si". La fel "dar" e reluat aiuristic in strofa a treia. Repetarea rimei natang/ plang e nejustificata (nu e un poem construit pe baza de simetrii). E o poezie usoara, in maniera lui Toparceanu (pe alocuri, prin partile neesentiale- a se vedea de pilda inceputul, care anunta o derulare umoristica a evenimentelor, din pacate neconfirmata), dar lipsita de naturaletea acestuia. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
| Sintagma "primitivism barbar" a vajnicului haiduc e de un "comic ridicol", adica pleonastica. |
| Toma Alimoș [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
Iar greșești, Daniele. Primitivismul are multe etape. De exemplu, între pitecantrop și omul de Neanderthal e o deosebire intelectuală ca între tine și Goethe. Barbarii erau primitivi în comparație cu lumea greco-romană. Calificându-i primitivismul drept "barbar" am vrut să-i fac un compliment autorului.
Autorul n-are cum să râdă de nurii fleșcăiți ai fostei iubite. Timpul îl va roate și pe el. Cum iubita e cu douăzeci de ani mai tânără, până la fleșcăiala ei, autorul s-ar putea să treacă Prutul cu barca lui Caron |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
Am sa-ti raspund in ordine inversa:
2) Ca timpul il morfoleste si pe el n-are nicio importantza. Ea sa se stafideasca, chiar de-ar fi sa piara lumea (de altfel, fiindca a iubit-o ea era "lumea" pentru el). Pentru un poet satisfactia poate fi si post-mortem. In cazul Lui BI, din pacate, nu si recunoasterea valorii sale scriitoricesti.
1) Consideratiile tale privind raportul dintre barbarie si primitivism sunt rudimentare. Barbaria nu e un grad de primitivism, ci o specie (o forma) a acestuia. E ca si cum ai spune violentza vandala, precizand apoi ca vandalismul e un grad de violentza. Nu-i tocmai asa. Vandalismul e violent si are ceva prin care difera de alte forme de violentza. Asa ca expresia "vandalism violent" (ca si primitivism barbar) e repetitiva. Un grad inalt de primitivitate (nu malitiozitate cum vrei matale) probezi in comparatia Goethe - Stanciu. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
| Si senectutea are grade. Cand zici (nu matale, un locutor oarecare) "baba batrana" te referi la un stadiu al senescentei. Numai ca vocabula "batran" e superflua. "Babenia" e intotdeauna batrana. |
| Toma Alimoș [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
Daniele. Vandalii au fost un popor barbar foarte bine organizat. Altfel n-ar fi putut cuceri Cetatea Eternă. Faptul că au distrus atunci unele statui nu înseamnă că tot ce e vadal înseamnă violență. Deci violența vandală are sens. Tautologică este expresia "vandalism violent", deoarece vandalismul e sinonim cu comportare violentă.
"Baba" e un cuvânt paleoslav, șterpelit de strămoșii tăi, pe vremea când se dădeau în leagănul etnogenetic. Au preluat accepțiunea bulgară a cuvântului, unde baba înseamnă bunică. În România există multe bunici de 40 de ani, care, dacă le spui "bătrâne" o să-ți dea peste cavitatea bucală. În schimb, în slovacă, baba înseamnă femeie, deci expresia "babă tânără" (mlada baba) este cât se poate de uzuală.
Deci, în română, "babă bătrână", ca și "deșteptul de Stanciu" înseamnă, indiscutabil, pleonasm. Baba nu poate fi altfel decât bătrână, iar Stanciu, musai deștept.
Că tu consideri primitivismul neapărat "barbar", asta ține de opțiunea ta politică. Merită să reflectezi, totuși, asupra faptului că marile barbarii ale istoriei s-au produs în epoca modernă. Iar comuna primitivă a însemnat o formă de conviețuire, bazată pe respectarea interesului de grup. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
| Haiducule, in cazul "babei" analiza etimologica e irelevanta. Nu conteaza sensul initial al cuvantului "baba", ci semnificatia lui in uz. Asa ca sintagma "baba batrana" e in limba romana actuala pleonastica. "Violentza vandala" are sens (nu se incalca un principiu logic), dar uneori desi expresiile a gramatica refuza sa le omologheze. Fireste, nu tot ce au facut vandalii poate fi etichetat drept vandalism. Insa in limbajul curent vandalul a ajuns sa insemne prin extensie (plecand de la episoadele devastarilor teribile, nu doar ale "distrugerii statuilor", cu asta s-au ocupat si preasmeritii crestini) un tip dedat unor distrugeri orgiastice. Intr-o carte de istorie violentza vandala (a vandalilor) are sens. In limbajul curent e usor pleonastica. Nu primitivismul e barbar, ci invers. E ca si cum ai spune ca vertebratul e mamifer nu viceversa. Finalul e iarasi previzibil. Obligi cuvintele sa se intoarca la origini (esti mai Martin decat Heidegger. Primitivismul nu e confiscat semantic de Comuna Primitiva. I se intampla exact ca barbariei pe care intr-un comentariu o gandesti etimologic, iar in altul in sens larg. N-am ce reflecta la barbariile moderne. Le gandesc primitiv, behavioristic. Factorul tehnica a favorizat barbariile moderne. Barbaria umana a existat dintotdeauna (chiar si la omul primitiv), chiar daca vocabula "barbar" e nascocita mult mai tarziu de vechii greci. Daca vandalii sau stimabilii "cruciati" ar fi avut suportul logistic al nazistilor Malthus ar fi propovaduit sporul demografic prin orice mijloace (chiar si prin viol vandal). |
