Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Un pipăruş modern</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,<br>Achim ar fi şezut acasă;<br>Dar după ce Savinca lasă<br>Pe-Achim în ajunări şi post,<br>El, zău! nu face lucru prost,<br>De-şi cată draga-i jupâneasă.<br>Dar vezi! Achim era-nsurat<br>Cu fata lui Mihai Terinte:<br>Femeie bună şi cuminte,<br>Cum alta nu găseşti în sat,<br>Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat<br>Şi rumenă, părea o fragă-<br>Rar om, să n-o găsească dragă!<br>Avea doi ochi de brebenei,<br>Să mori cercând viaţă-n ei;<br>Şi-avea obraz rotund, molatec;<br>Deci nu-i mirare, dragii mei,<br>Savinca da din ochi scântei<br>Şi-Achim era tot-tot jeratec.<br>Dar într-o zi – poznit itos!-<br>Savincă-n sus, Savincă-n jos,<br>Savinca taie cruce-n grindă:<br>Din casă iese până-n tindă,<br>Din tindă iese până-n drum,<br>Din drum – "Dar flacără şi fum<br>Şi patruzeci de zmei şi-un drac<br>Şi mai pe-atâţia draci cu frac!<br>S-a dus Savinca, dus? Pojar<br>Şi-un car de draci şi mai un car!"<br>Achim se plânge-acum degeaba:<br>Savinca-i dusă! Gata-i treaba!<br>Ea face noduri la năframe<br>Şi pleacă-n ţară fără teamă;<br>Scăpat-a de jandarmi şi vămi,<br>Căci pe la vămi cum bag de seamă<br>Nevestele cam rar dau vamă!<br>Achim Cotor al lui Ignat<br>Rămase ars de supărat.<br>Ce zmei! Fără nevastă-i lesne<br>Să fii desculţ şi dezbrăcat:<br>Sumanu-i subsuori crăpat<br>Şi cioarecii-i sunt rupţi în glezne,<br>Pieptaru-i ros şi destrămat –<br>Şi-Achim se teme-a prinde acul,<br>De ce să-l prindă? Prindă-l dracul!<br>Prin casă-i nor întreg de fum,<br>Prin oale nu-i nimic acum<br>Şi-apoi să fim mai scurţi şi repezi,<br>Achim e singur, stă ca-n drum,<br>Şi dinţii lui pocnesc de strepezi,<br>Dar nu pocnesc c-aşa li-e firea,<br>Ci foamea aduce pocnirea.<br>"Nu-i modru, nu! De ce stau par?<br>Îşi zice, el: Ce dracu-i asta?<br>Mă duc ca să-mi găsesc nevasta;-<br>Mă duc, duc, zău! Plec astăzi chiar!"<br>El îşi tocmeşte deci opinca<br>Şi pleacă-n ţări după Savinca.<br>P-un cal ce varsă foc pe guri<br>Şi veci de veci nu s-osteneşte<br>Şi-i văr cu tufa din păduri,<br>Achim Cotor călătoreşte<br>Trei zile lungi de lungi torturi,<br>Şi-a patra zi, cam pe-nserate,<br>La Crai-din-Peşteră s-abate.<br>Vestitul crai, măcar e crai,<br>Nu-i vrednic preţ de trei surcele;<br>Dar trei groşiţe dacă-i dai,<br>Te poate ridica prin stele,<br>Cât poţi să dai "bon jour" cu ele.<br>Achim Cotor i-a povestit<br>Din fir în păr tot adevărul,<br>Zburlindu-şi de mânie părul.<br>– "Ei vezi! Savinca mi-a fugit!-<br>Mă râde-acuma tot norodul,<br>Că stau de foame să rod podul:<br>Şi mult mă mir, de ce nu-l rod?<br>Să-i fie-afurisit prohodul<br>Şi-i facă dracii-n gură nod!<br>Dar fii bun, cată-n păscălie<br>Şi-mi dă din bobi cuvânt curat,<br>Savinca-n ce pământ să fie?<br>De cine zmeii s-a legat? "<br>Cel Crai-de-Peşteră suceşte<br>De trei ori capu-i luminat,<br>Apoi înşiră bobi pe sită,<br>Vrăjind cu voce răguşită;<br>Începe-apoi la descântat,<br>Tocmindu-şi barba ca păunul:<br>– "Voi patruzeci şi-n capăt unul!<br>Ieşiţi în stele şi-n văzduh, –<br>Vă dau amână pămătuf<br>Şi mături groase şi-nnodate<br>S-aduceţi pe Savinca-n spate!<br>Din lut şi pietre şi din râu,<br>Din sfântul trup al lui moş Soare,<br>Din câte-s vii şi-ascultătoare!<br>Din flori de mac, din spic de grâu,<br>Din mintă creaţă, pădurea ţa,<br>Cu dragoste la Savinca-n braţe,<br>S-o văd pe bobi şi s-o cunosc..."<br>Şi-aşa tot hodoronc şi tronc,<br>Din fălci mereu se-nvârte crugul,<br>Că aşa-i, vezi Doamne, meşteşugul!<br>– "Măi frate Chim! Eşti norocos –<br>Vorbeşte iară păscălăul,<br>Să nu ne mai audă răul!<br>Vezi bobul est mai negricios?<br>Arată drum şi zile bune,<br>Că vezi tu, bobul ăsta spune:<br>Savinca ta nu ţi-a fugit!<br>Savinca ta s-a prăpădit,<br>Umblând pe deal după căpşune.<br>Dar om eşti tu cu mult noroc!<br>O poţi afla ca scrisă-n carte,<br>Vezi bine, că-i pe drum departe –<br>E chiar la craiul Poloboc.<br>Dar ştii tu ce? Pleacă pe loc!<br>Tot mergi spre răsărit de vară,<br>Tot mergi, dar nu te mai opri, –<br>Şi când d-un deal te vei bufni,<br>Opreşte-te, căci eşti în ţară!<br>Şi-aici de nu vei isprăvi<br>Nimic, ia un fuior, fă aţă<br>Şi caut-un pom şi-te acaţă!"<br>Achim porneşte. Ars de foc<br>Se duce, duce; d-apoi unde?<br>Nu ştie singur, ci-şi răspunde,<br>Că-n ţări la craiul Poloboc.<br>Drum bun, Achime, şi noroc!<br>S-a dus o săptămână întreagă –<br>Dar nu ştiu cum a rătăcit,<br>Ca nu mergea spre răsărit,<br>Şi astfel, fără să-nţeleagă,<br>Ajunse-ntreg şi fericit<br>La toarta galbină de-aramă;<br>La capul lumii, bag de seamă.<br>Şi ce gândiţi? Achim era<br>Cu nenoroc ori desperase?<br>De unde zmei! Se bucura,<br>Cât sta din piele mai sa iasă!<br>Pe el de mult îl tortura<br>Dor greu, de-a sta cu sfinţi la masă:<br>Şi-acum în orice caz va sta!<br>Dar cum? Achim citise-n carte,<br>Că sfinţii-şi au crăimea lor<br>Şi-apoi pe sfinţi cam binişor<br>Chiar toarta galbină-i desparte<br>De celălalt lumesc-popor!<br>Şi-acum Achim-trei paşi, oh, bată-l!<br>Şi iată-l sfânt, ca sfinţii, iată-l!<br>Dar ăşti trei paşi au fost cam grei:<br>Sufla un vânt, iubiţii mei,<br>Atâta de nebun şi tare,<br>Cât munţi în aer ridica<br>Şi prin văzduh îi legăna.<br>O poznă şi minune mare,<br>Că n-a rămas pom la pământ,<br>Toţi pomii fluturau în vânt,<br>Gândeai că au pornit tătarii,<br>Răzmeriţi cu solomonarii!<br>Iar biet Achim era mai-mai<br>Să zboare precum zboar-un pai –<br>Dar el scuipă o dată-n barbă,<br>S-aşterne iute la pământ,<br>Se prinde-apoi de-un fir de iarbă<br>Şi-vântul doară-i numai vânt!<br>Cu greu trecu pe-aici Cotorul<br>Şi se plângea că-l poartă dorul<br>Prin ţări, cu gând să fie sfânt!<br>Că vezi, mă rog! Pe-aici e locul<br>Pustiu şi numai pipirig –<br>Şi zău, p-aici aşa-i de frig,<br>Cât crapă-n trei şi-n opt cojocul,<br>Se face bradul tot covrig<br>Şi-ngheaţă flacăra şi focul!<br>Dar el, Achim, avu norocul!<br>Să scape teafăr, dezgheţat;<br>Din întâmplare şi-a luat<br>De-acasă cremene şi iască:<br>Şi, ca ţiganul, dragii mei,<br>Scăpa de ger, având scântei –<br>Dar sfântul Dumnezeu ferească<br>Pe tot creştinul cu gând bun!<br>De-aici prin tufe de alun<br>S-a dus Achim mereu la vale<br>Şi ajunse-n urmă pe cordun,<br>La ţara sfinţilor. Pe-o cale<br>D-aramă dalbă de lulea,<br>Achim ca vântul se ducea,<br>Lăsând fuior după călcâie;<br>Şi nasul astupat ţinea,<br>Că el mirosul de tămâie,<br>Cu mare greu îl suferea.<br>La sfântul Soare mai întâi<br>Ajunse Chim; cu pas domol,<br>Se bagă dânsul în ocol.<br>Sta sfântul Soare cu zâmbire<br>Pe prispă-afară şi cetea<br>Cu glas înalt dintr-o Psaltire,<br>Dar în cetit cam slovenea,<br>Strâmbând din nas în mod idilic:<br>Bag-seamă el cu greu cetea<br>Scrisori cu alfabet cirilic.<br>– "Noroc şi galbeni! Aferim,<br>Dar cum mai poţi? "a zis Achim.<br>Iar soarele cu grabă pune<br>Deoparte sfânta rugăciune<br>Şi-i zice: – "Eh! jupân Achim!<br>Dar ce păcat? – Poftim, poftim<br>La umbră dulce, la răcoare!"<br>Şi tot râdea jupânul Soare.<br>Iar Chim, asemenea râzând,<br>S-a pus pe prispă. El îşi strânge<br>Sumanul bine petecit,<br>Apoi cu suflet asuprit<br>Se tânguieşte şi se plânge,<br>Că-n ţări nevasta i-a fugit.<br>– "Ba draci! îi zice pe loc sfântul,<br>Îndată ce-auzise tot,<br>Ba draci! Cu tine-n cârcă pot<br>Să-ncunjur mâne tot pământul!<br>Dar facem mai întâi prinsori,<br>Auzi! Te port pe cer şi nori,<br>Cât da-voi pară din potcoavă,<br>Iar tu să-mi spui, dar să fii drac,<br>Să-mi spui vreo glumă şi vreo snoavă<br>Că snoavele de tot îmi plac!<br>Primeşti? De cumva nu te-oi duce,<br>Să n-am noroc de sfânta cruce!<br>Dar şi tu – ştii! Tu spui, eu tac".<br>Achim, plăcându-i târguiala,<br>Tuşeşte-o dată, lung şi greu;<br>Şi prinde-a spune de Păcală,<br>Cum face nebunii mereu,<br>Şi pune coarne unui mire;<br>A spus de când s-au jeluit,<br>Ţiganii la mitropolit,<br>Să-şi facă şi ei mănăstire;<br>A spus cum lingurar Archire<br>Fura prescură de la schit:<br>Aşa spunea de lung şi jalnic,<br>Ca popa Spic din molitfelnic!<br>A spus Achim câte minciuni<br>Şi câte pozne şi minuni,<br>Cât Soarele murea de râs.<br>– "Hei, cioară neagră! Ce ţi-am zis?"<br>Răsun-atunci un glas de-alături,<br>Şi ca din pod porni din dos<br>În modul cel mai furios<br>Război de cleşte şi de mături!<br>Şi rap! şi zup! şi zup şi rap!<br>Şi-n fel şi-n formă peste cap,<br>Cât sta biet Chim făcut suveică:<br>Iar sfântul Soare – tunde-o neică<br>Să nu-ţi bat colbul din scurteică!<br>Ei, hei! Dar cine bombarda?<br>Chiar sfânta maică-a lui sfânt Soare!<br>Zău! Flacără pe nări lăsa,<br>Şi-avea priviri răzbunătoare<br>Şi-n mâni avea un hop-şa-şa!<br>– "Ce!? Nu-ţi mai astâmperi obiceiul<br>Şi nu te-ai săturat de sfat?<br>Triodul zace pe sub pat<br>Şi-a mucezit acum mineiul,<br>De când în ladă l-ai lăsat!<br>Iar tu către Cotor-te cară!<br>Să nu te văd p-aici! Auzi!<br>De nu vrei să mănânci cucuruzi,<br>Porneşte! Hai, şperlă şi pară...!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">Achim cotor e om cu minţi;<br>El dă din cap scrâşnind din dinţi<br>Şi-o cam grăbeşte din picioare.<br>"Oh, bată-l pacostele, Soare!<br>Dar ce-a păţit! în adevăr,<br>Bătut e bietul ca un măr –<br>Al dracului."- şi se tot duce,<br>Făcând de spaimă câte-o cruce.<br>"Mă duc la sfânta Luni! La ea,<br>Să-ntreb de Savincuţa mea!"<br>Cu-acest gând el se uşurează.<br>Deci merge-ncet la sfânta Luni<br>Şi intră-n casă şi s-aşează<br>Pe-o vatră plină de cărbuni.<br>Bătrâna sta-ntr-un colţ de masă<br>Şi-avea nişte pantofoi mari,<br>Puteai în ei din pod să sari.<br>Avea trei scaune prin casă<br>Şi-un pat făcut de patru pari.<br>Avea pe masă dinainte<br>Cilindru plin de "Konig-Tinte"<br>Şi-avea condei şi ochelari,<br>Şi tot făcea la mestecuşuri<br>Şi tot pe rând şi pe răvaş<br>Făcea trăsuri şi sămădaş<br>Din slove şi din număruşuri.<br>– "Cinstită jupâneasă Luni,<br>Vorbeşte-Achim dintre cărbuni,<br>Ia vezi! Ai oameni buni în casă!"<br>Atunci de scris baba se lasă<br>Şi repede, ca vânt cu nor,<br>Ia-n mâni o cofă de sub masă<br>Şi zvâr! în capul lui Cotor.<br>Povoi întreg şi grindini grele,<br>Cât biet Achim ud până-n piele,<br>Ia uşa-n cap, că nu-i de stat.<br>– "Aşteaptă, gureş blestemat!<br>De-amar de vremuri tot fac planul,<br>În ce mod aş putea vâri<br>O zi-ntre zile: cu o zi<br>Mai lung de-acum să fie anul,<br>Încât, pe calcule noi şi bune,<br>Să cadă Paştele-ntr-o luni!<br>Şi cum? Dumineca să fie<br>Tot baştină de sărbători,<br>Iar noi, mă rog, şese surori,<br>Să n-avem strop de omenie?<br>Ba foc şi fum! Am tot gândit;<br>Şi mai că reuşeam cu planul –<br>Dar uite colea! Mitocanul,<br>M-a scos din gânduri, m-a smintit!<br>Dar las' pe mine! ştiu eu plata<br>Că am s-apuc în palmi lopata!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">Achim se duce fără de-a vrea;<br>Lopata nu-l prea-nveseleşte,<br>Deci, nici n-aşteaptă după ea.<br>"O, bat-o Luni! Dar ce gândeşte!<br>Şi ce plan are! Cum scria<br>De-al dracului"- Achim se duce,<br>Făcând de spaimă câte-o cruce.<br>"Mă duc la sfânta Joi! La ea,<br>Să-ntreb de Savincuţa mea! "<br>Se duce dar. Bătrâna sta<br>La foc şi depăna pe gheme;<br>Cotor de cam cu bună vreme<br>Priveşte-n jur; el planisea:<br>La caz, când Joi i-ar coase gluga,<br>Pe ce cărări să-ntindă fuga!<br>– "Bun lucru, jupâneasă Joi,<br>Bun lucru!" zice el din tindă,<br>Şi-atuncea poc! cu fruntea-n grindă<br>Şi-fulger, trăsnete şi ploi!<br>Şi-ocări şi sfezi şi ne-învoială<br>Şi-n fel şi-n formă păruială!<br>Pe grinzi sihastra şi-a întocmit<br>Ulcelele cu borş adică,<br>Dar când Achim a pocănit<br>Cu fruntea-n grindă, ele pică<br>Şi borşul – borş, pe jos e borş<br>Şi peştii pe uscat şi storşi!<br>– "Valeu, păgâne! Om de osândă!<br>Mă laşi săracă şi flămândă!<br>Cu zile tu-n pământ m-astupi,<br>Văleu!" Ia baba un tăciune<br>Şi-aprins întreg pe vânt îl pune<br>Şi azvârle-n Chim, ca după lupi;<br>Iar biet Achim pe la portiţă<br>Fugea cum fuge-o veveriţă,<br>Şi nu-şi da rând, iubiţii mei,<br>În loc de-un pas, făcând tot trei!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">Achim Cotor e om cu minţi;<br>El dă din cap scrâşnind din dinţi.<br>"Măi, măi! – zicea cu indignare<br>Oricum şi cum e lucru mare,<br>Să n-am eu cinste pe la sfinţi!<br>Dar, haid să cerc; ce-o fi, să fie!<br>Să văd, afla-voi omenie<br>La sfânta Sâmbătă!" S-a dus,<br>Deşi nu chiar în voie plină.<br>Bătrâna sfânta sta-n grădină<br>Şi se grăbea lucrând, cu pus<br>De cepe-n strat. – "Cu tot norocul!<br>Să-ţi fie ceapa cum e focul!<br>Cinstită Sâmbătă, să fii<br>Tot verde, cum e bărbânocul!"<br>Bătrâna scutură cojocul<br>Şi zice: – "Da de unde vii<br>Şi unde mergi?" A spus Achim<br>Tot lucrul, după cum îl ştim.<br>– "Ţi-aş da eu sfat, cât-nu te teme!<br>Dar vezi, Achime, că n-am vreme!<br>De cumva însă vei pofti<br>Un strat, de cepe-a răsădi,<br>Atunci – de-mi răsădeşti trei straturi,<br>Eu ţie-ţi dau treizeci de sfaturi!<br>Primeşti?" Primeşte chir Achim,<br>Se pleacă jos, ia snop de cepe<br>Şi-apoi la răsădit începe.<br>– "Aşa tâlharule?! Poftim,<br>Aşa ştii tu strica răsadul?!<br>Umplea mi-s-ar cu tine iadul!<br>Tu vreai să mă batjocoreşti?<br>Aşteaptă, căplăuz ce eşti! "<br>Şi sute de mustrări încarcă<br>Sihastra dintr-un suflu-zup!<br>Achim şedea pe straturi pup,<br>Şi-acum Achim e sub cotarea<br>Şi prins în staul ca un lup!<br>Cotorca-i mare şi-nveleşte<br>Pe-Achim întreg, întreguşor;<br>El strigă, zbiară sub zăvor,<br>Din răsputeri se zvârcoleşte,<br>Dar baba-l ţine apăsat:<br>Ea pietre pe cotarea urcă,<br>Ba ea chiar însăşi s-a urcat!<br>– "Aşa! Să-mi şezi cum şede-o curcă!<br>Aici să-mi stai trei zile-ntregi,<br>Flămând! Auzi tu? Mă-nţelegi?"<br>E totuşi mult, şi-Achim nu poate<br>Să rabde-acest canon, cam sfânt!<br>El face vânt şi aruncă-n vânt<br>Cotarea de pe cap şi scoate<br>Cinstitul cap de la pământ.<br>Şi ce gândiţi? A stat de poară?<br>Ba zmei! Fugea de sta să moară!<br>Şi cum, mă rog! Cu frica-n sân<br>Şi-apoi şi cu ruşinea-n spate<br>Să nu fugi? Ba să fugi, fărtate,<br>Să nu stai până-n Debreţin!<br>Achim Cotor e năcăjit.<br>Atâta mai dorea de-acasă<br>Să poată sta cu sfinţi la masă.<br>Şi-acum Achim e hotărât<br>Să lase-n pace pe toţi sfinţii,<br>Că prea i se rărise dinţii,<br>Dar iarăşi, iarăşi se-ntorcea:<br>Savinca lui e-n ţări străine<br>Şi nu cunoaşte drum la ea!<br>"Oh, vai şi vai, sărac de mine!<br>Mă duc la sfânta Miercuri! Duc,<br>Căci nu m-a bate doar butuc –<br>Şi poate să mă-nveţe bine!"<br>A zis şi face. A-nturnat<br>Pe drumul cel cu tămâiţă.<br>Bătrâna sta chiar în portiţă<br>Şi, măcar e călugăriţă,<br>Cetea râzând din Leonat.<br>– "Să dea Domnul sănătate!<br>Mătuşă dragă, nu mă bate,<br>Că vin să cer la tine sfat!"<br>Bătrâna râde cu căldură,<br>Mişcând un singur dinte-n gură<br>Şi zice blând şi linişor:<br>– "Cu drag îţi dau a bună seamă!<br>Dar spune întâi cum te cheamă?"<br>Achim se plecă-ncetişor:<br>– "Eu sunt Achim al lui Cotor"<br>Se-ncruntă atuncea sfânta Miercuri<br>Şi zbiară: – "Tu? Cotor păgân?!<br>Te cară, cioară blestemată!<br>Mă mir că zmeii te mai ţin<br>Cu zile! Hei! Tu niciodată,<br>De când pe lume-ai răsărit<br>În zi de miercuri n-ai postit!<br>Şi totuşi ai obrăznicie<br>Să vii pe-aici? Ocară vie<br>Şi drac ce eşti! Fugi, că te-omor<br>Şi fac să te cunoască satul!"<br>Şi-atuncea zvâr! cu Leonatul<br>În capul lui Achim Cotor:<br>Aşa de bine-i unge-o falcă,<br>Cât bietul Chim în şapte calcă!<br>– "Aşteaptă tu, s-apuc un schiap<br>Să-ţi scot de-dulcele din cap!"<br>Dar Chim e om; cinsteşte-obrazul<br>Bătrânelor; Achim e ţap:<br>Aşa uşor trece prilazul!<br>Ce lucru searbăd şi pocit!<br>Aşa-l lovise sfânta Miercuri,<br>Cât el era acum silit<br>Să-şi lege capul tot dogit<br>Şi peste fălci să puie cercuri!<br>Voia să-ntoarne acas-acum,<br>Să lase la năpaste toate!<br>Să-ntoarne? Oh, dar nu se poate.<br>Că el avea să-şi facă drum<br>Prin locuri vechi: întâmplă mintea<br>Cerea drum chiar pe dinaintea<br>Căsuţei sfintei Luni şi Joi.<br>Şi, dragii mei, ştiţi bine voi<br>Că-n locul unde-ai păţit moară,<br>Cu greu mai mergi de-a doua oară!<br>Dar ce? Achim e om cu minţi;<br>Se duce pe unde-l duc dorul!<br>Va merge-ncet, cu-ncetişorul,<br>Va da de sate fără sfinţi,<br>Şi-şi va găsi de nou odorul!<br>Va nimeri într-un noroc<br>Şi-n ţări la craiul Poloboc!<br>El face dar o sfânta cruce<br>Şi-un "mulţumesc că mă deparţi"<br>Şi-apoi s-a dus. Dar cum se duce,<br>Nevrând pe plai străin s-apuce,<br>Soseşte chiar la sfânta Marţi.<br>El dă din umeri, tot e rece<br>Şi strigă plin de jale: – "Dec!<br>Mă tem pe-aicea chiar a trece!<br>Dar am să trec! Că dacă trec<br>Şi-n treacăt sfat nu voi pofti<br>Eu cred că nu m-a părui! "<br>El n-are pricini să se teamă,<br>Că sfânta Marţi tocmai stătea<br>La foc, tivindu-şi o năframă –<br>Achimul însă cum trecea,<br>Mereu în lăture privea,<br>Şi când el ca scăpat se ţine,<br>Năcaz şi poznă! Sare-un câne<br>Şi-i sare tocmai după cap!<br>"Aşa-i, că nici aici nu scap!"<br>Îşi zice Achim, strigând pe nume<br>Tot "nea Bălan, Cloţan, Sobol",<br>Şi strigă tot precum în lume<br>Strigi câni, dar strigă tot în gol. –<br>Mai dă cu bâta, dă din braţe,<br>Degeaba! cânele-l înhaţă!<br>– "Na, na Coltun!" strigă din prag<br>Bătrâna şi se duce-n grabă<br>La chir Achim şi mi-l întreabă<br>De sat şi nume. Cu mult drag<br>Îi zice ea, după ce ştie<br>Năcazul lui Cotor: – "Vezi, vezi!<br>Nu trebuia să cercetezi<br>Pe sfânta Vineri mai întâi!<br>De-a dreptul să fi mers la ea,<br>Că desigur nu te bătea,<br>Dar sfat îţi da cu căpătâie!"<br>Sărman Achim! Acum se-neacă<br>De-atâtea gânduri. şi el pleacă.<br>Făcând un aspru sămădaş:<br>Atât a fost de pătimaş!<br>Bătut cu mătură şi cleşte;<br>Cu foc şi schipuri huiduit,<br>Cu apă-n urmă opărit –<br>Închis, cum nu se pomeneşte<br>Pe lume lucru mai olog:<br>Închis el sub cotărci, mă rog!<br>Cu ochii scoşi, pe fălci cu cercuri,<br>Din pricina cinstitei Miercuri!<br>Of! Doamne, Doamne, cum vedeţi,<br>E om cuminte şi drept are<br>Acel ce-a zis, că Saul n-are<br>Nici strop de cinste-ntre profeţi!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">La sfânta Vineri merge dar.<br>Sihastra chiar îşi soarbe cafa:<br>C-un ochi ea măsura garafa,<br>C-un ochi citeşte-ntr-un bazar.<br>Ea când aude ce păţise<br>Achim pe-aici, murea de râs,<br>Aşa de cu din suflet râse.<br>Apoi domol şi blând a zis:<br>– "La Crai-din-Peşteri, dragul meu,<br>Să nu mai mergi, că totdeauna<br>Vrăjeşte gol, precât ştiu eu,<br>Îndrugă vorba şi minciuna!<br>Ascultă tu cuvântul meu!<br>Tu câţi pe Sava? Ea-i răpită<br>De Cârc Ciolan, care-i nepot<br>Lui Pavel Drug al lui Răchită.<br>Auzi, Achime, eu socot,<br>Că-i treaba mai ca isprăvită!<br>Te du mereu de-aici în jos,<br>Pe Dunăre; la stânga lasă<br>Trei fagi, un deal şi-un râu şi-o casă;<br>La dreapta treci un pod frumos:<br>De-aici încolo-i drum de-aramă,<br>Prin ţara-Verde, bagă seamă!<br>Aici în ţară, cum ţi-am spus,<br>Sunt mulţi tâlhari pe nas cu creste,<br>Cari fură fete şi neveste –<br>Şi Cârc Ciolan aci ţi-a dus<br>Odorul tău! Dar nu-i poveste,<br>De-aflat tâlharul uşor este.<br>În ţară este-un sat sărac<br>Şi-n sat, Achime, este-o claie,<br>Şi lângă claie stog de paie,<br>Şi-n dos de stog holdă de-alac;<br>De-aici, mergând trei paşi pe coastă,<br>Vezi nouă pari şi-un bolovan,<br>Şi-aici stă chiar lângă-un bostan<br>O casă mică, slabă, proastă,<br>Şi-n casă şede Cârc Ciolan,<br>Auzi! Ai ploscă? Ai, e bine!<br>Tu mergi la cârcimă, ia cu tine<br>Cinci litre mari de rostopcin,<br>Şi-apoi te du, te du, creştine,<br>La Cârc Ciolan. Ca bun creştin,<br>Te fă că tragi la el de gazdă<br>Şi-i dă vinars: întâi mai lin,<br>Dar mai târziu bagă-l în brazdă!<br>Şi tot un şluc şi iar un şluc<br>Tu-i dă pe urmă plosca-ntreagă,<br>Ruseşti înghiţituri să tragă,<br>Şi-l fă la capăt turduluc!<br>Iar după ce va fi butuc,<br>Tu ia-ţi de mână pe boreasă<br>Şi cară-te cu ea spre casă!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">Achim Cotor e-mbucurat.<br>Şi suflet de voinic iar prinde<br>Şi-a babei mâni a sărutat.<br>Bătrâna trei şuştaci i-a dat<br>Şi-un corn de pâine ca merinde.<br>Şi-Achim pe drumuri a plecat.<br>Se duce lângă-mpărăţie,<br>Ca sfântul Dumnezeu să-l ţie:<br>Trei ceasuri merse-ntr-un tâmpău!<br>Dar era cald, arşiţa mare;<br>Achim se-ntoarce către Soare<br>Şi zice: – "Zău, tu frate, zău!<br>Aşa mă frigi de rău şi tare?<br>Măi, Soare! Fii mai cu-ndurare!<br>Căci ştii tu ce-mi făgăduiai:<br>Ar zis că mi-i purta pământul –<br>Dar precum văd, nu ţii cuvântul!<br>Ei bag de seamă, tu minţeai!"<br>Şi Soarele – să n-am păcate!<br>Amar de Chim s-a ruşinat,<br>Acasă iute-a alergat<br>Şi n-a ieşit pe cer, mai frate,<br>Trei ani şi-o zi şi jumătate!<br>Noroc a fost, că-n acel veac<br>Cinstita lună era plină<br>Şi da lumină, ştii, lumină:<br>Încât şi omul cel sărac<br>Vedea mâncări şi carne-n oale,<br>Deşi ştia că toate-s goale!<br>Atunci Achim Cotor stă-n loc,<br>Adună vreascuri, face foc,<br>Şi mâncă bine, se întinde<br>Şi trage-un somn ca de noroc.<br>In zări, departe, el zăreşte<br>Ca şarpe Dunărea curgând<br>Şi peste Dunăre trecând,<br>Un pod de aur străluceşte,<br>Cât nu-ţi încape nici în gând:<br>Lucea ca zugrăvit în ramă,<br>Gândeai că-i acurat aramă!<br>– "Hei, hei! vorbeşte Chim Cotor,<br>Cercându-şi traistele de-afunde,<br>Hei, hei! Acuma pot ascunde<br>Vrun bulz... voi merge-ncetişor<br>Căci nu văd străji! Aşa, măi frate,<br>De pot, fur podul jumătate!"<br>Cu-acest gând slab, dar foarte şod,<br>Voios Achim în fugă pleacă<br>Şi merge ca un voievod,<br>Ţinând cărarea către pod,<br>Dar-hui! Achim Cotor se-neacă<br>Şi limba i se face nod. –<br>Pământul fierbe loc d-un jugăr,<br>S-aude glas ca de călugăr<br>Şi din pământ, odată, rap!<br>Ca fulger, iese un balaur,<br>Cu barbă-ngustă, ca de ţap,<br>Cu şapcă pestriţă pe cap<br>Şi plin de zgură ca un faur.<br>Având cănaci pe umeri puşi<br>El vine aducând o oală<br>Şi-un car de vrescurele-n poală.<br>– "Hei, mă jupâne Pipăruş!<br>Aud că eşti om cu prilege:<br>Beai dohot şi mănânci găteje<br>Şi rozi piper pe număruş!<br>– Vorbeşte Namila cu hohot, –<br>Aici am vreascuri şi-aici dohot-<br>Voinice! Să te văd acuşi!<br>Ian, ian, învârte niţel crugul<br>Şi arată-ţi, frate, meşteşugul!"<br>Nu-i vorbă! Umblă vorba-n sat.<br>Că omul, dacă dă de frică.<br>Se face popă şi-împărat,<br>Chiar fără voia lui... adică<br>Să beai chiar dohot! Draci cu chică!<br>Nu-i nici de râs! Achim, săracul,<br>A dat de-atâtea neplăceri,<br>Încât el simte se-n puteri<br>De-a duce-n cârcă şi pe dracul,<br>Ba chiar să-l suie-n vârf de peri,<br>Dar – zmei cu veriguţă-n coadă!<br>Găteje cum bătăi să roadă!<br>– "Ce, frate? Nu vreai să mănânci?<br>Ai grijă că la minut voi face<br>Să treci pe pod în patru brânci!<br>De-ţi place, place; de nu-ţi place,<br>Te-nvăţ eu vitejii, sărace!<br>Zău, zău! Adecă dar tu vrei<br>Să cauţi prin şapte ţări sihastre<br>Pe fata Craiului Albastru?<br>Ţi-ai pus de gând să mergi la zmei?<br>Dar ce poţi face tu la ei?<br>De eşti viteaz, dă-mi mâna! Adă!<br>Din pumni, din trântă, ori din spadă?<br>Că şi eu doar' sunt bătăuş –<br>Ai grijă că te fac tot grămadă,<br>Degeaba eşti tu Pipăruş!<br>Te bat! cum baţi mărul cu schiapuri,<br>Trei luni de zile să beai hapuri!"<br>Şi pune mâna pe mănunchi<br>Balaurul, scoţând o spadă,<br>Dar Pipăruş e la spovadă,<br>Şi de viteaz era-n genunchi!<br>– "Proslavnice balaur mare!<br>Te rog, ai milă şi-ndurare<br>Şi nu lovi, că faci păcat!<br>Te rog, cu sufletul curat,<br>Cum rogi pe sfântul din icoane:<br>Să nu confuzi două persoane!<br>Eu nu mă duc acum la zmei,<br>Căci n-am nimic să fac cu ei;<br>Şi nici nu caut, umblând sihastru,<br>Pe fata Craiului Albastru.<br>Că n-am văzut de când sunt crai!<br>Cinstită-n veci să-ţi fie faţa<br>Şi-ţi ţină Dumnezeu viaţa,<br>Şi locul prea cinstit ce-l ai!<br>Măria ta! Ascunde-ţi dinţii!<br>Că nu sunt Pipăruş, mă jur!<br>Mă bată sfântul<br>Jov, toţi sfinţii,<br>Şi toţi vlădicii din sobor!<br>Io-s biet<br>Achim al lui Cotor<br>Şi iată că mă-nhaţă vina!"<br>Balaurul pufneşte-n râs<br>Şi zice-apoi aprins ca focul:<br>– "Cum nu eşti Pipăruş?<br>Ai zis, că eşti-o, bată-te norocul!<br>Eram să-ţi petecesc cojocul!<br>Eşti Chim Cotor? De eşti Cotor,<br>Te du cu Dumnezeu şi bine,<br>Că n-am nici un prilej cu tine!"<br>Se scoală Chim încetişor,<br>Nu cumva graţia-i să-şi strice.<br>Balaurul atunci îi zice:<br>– "Eu pot, vezi bine, rău să-ţi fac<br>În şapte sute de privinţe,<br>Dar vezi tu! Buna mea voinţă<br>Te lasă-n pace! Mergi pe plac!<br>Dar stai, mă rog! De cunoştinţă<br>Să-mi dai o pipă de tabac!<br>O pipă numai, că adică<br>N-am timp să merg pe la trafica!"<br>Cotor câştigă încurajări;<br>El caută-n pungă, zice-n pripă:<br>– "Zău, zău! Că n-am tabac de pipă,<br>Dar am mai mândru de ţigări,"-<br>Şi atunci, iute pre cât poate,<br>Achim îşi face mâna drob,<br>Şi-un pumn de magyar finom scoate<br>Şi-apoi hârtii Houblon şi Job.<br>Balaurul îi mulţumeşte.<br>Achim Cotor la drum porneşte.<br>Şi Dunărea pe pod trecând,<br>Ajunge chiar în ţara-Verde.<br>De-aici apoi fălos păşind<br>Pe căi de-aramă, el se pierde,<br>Pe-un drum făcut de-un meşter faur:<br>Aşa sclipea, gândeai că-i aur!<br>Cu rostopcin în plosca plină,<br>Se duce-n ţara cea străină<br>Şi-ajunge chiar la Cârc Ciolan.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">Savinca lui? Aman, aman!<br>Savinca-i astăzi gospodină,<br>Se-nvârte numai pe-un picior<br>Şi nu gândeşte la Cotor!<br>Sărac Achim! Multe păţeşte<br>Cerând odorul prăpădit:<br>Dar vai, odorul se fereşte<br>De Chim! Pe loc, când a zărit<br>Savinca pe Cotor în casă,<br>Ocheşte lui Ciolan râzând<br>Şi – Doamne, lucru fără rând!-<br>Ciolan se scoală de la masă<br>Şi zice: – "Servus! frate-Achim,<br>Poftim la masă-ne, poftim!<br>Savinca hei: Auzi, mătuşă?<br>Ian fă-te tu de către uşă!"<br>Achim Cotor pricepe sfatul!<br>El zvârle plosca la amar,<br>Ia uşa-n cap să fugă, – dar<br>Pe uşi Savinca-a pus lacătul!<br>Achim e-n păruială iar!<br>Oh, mare Doamne, fie-ţi milă!<br>Hambar şi laiţă, sucitor<br>Şi lemne, cute, cleşte, pilă.<br>Şi blide, linguri, podişor –<br>Şi cofa, fuse, răşchitor<br>Şi fier de pluguri şi cobilă<br>Şi – toate-n capul lui Cotor!<br>Şi pumni şi palmi şi trântitură,<br>Prăjini, perechi după perechi,<br>Şi-l trag de păr şi de urechi<br>Şi-l bat cu mături peste gură,<br>Şi-n fel şi-n formă mi-l întind<br>Şi-l ciuciră şi-l trag şi-l pişcă,<br>Prin păr îi găuresc morişcă,<br>De nas cu cleşte roşi îl prind<br>Şi-l opăresc şi-l bat ca napul,<br>Şi-i sparg cu laboşele capul!<br>Achim mai dă cât dă din mâni:<br>Dar ce-i o vulpe printre câni?<br>Sub pat s-ascunde, pe sub masă.<br>Dar Cârc Ciolan pardon nu-i lasă,<br>Iar ea? Savinca nu stătea<br>Pe loc, ea lovituri împarte r<br>Cu foarfeci, sită, ce-i cădea<br>La mână, hai! Zup, zup! dădea,<br>Vitează cât un Bonaparte!<br>Al dracului! Cotor era<br>Aproape mort, de el e gata!<br>Zdrobit şi lat cum e lopata,<br>Şi nu mai poate nici răbda.<br>El sare pe fereastră-n drum<br>Şi hai la drum! Fugea ca vântul,<br>Gândeai că-i pare strâmt pământul!<br>Acum era la el acum!<br>Iar ce gândea, boieri cinstiţi,<br>Puteţi chiar singuri să gândiţi!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=402378" style="color:#000;text-decoration:none">Ce-a fost de-aicea mai departe,<br>Nu-i lipsă să mai scriu în carte.<br>Că orişicine poate şti,<br>Că biet Achim nu-şi găsea locul.<br>Şi, blestemând mereu norocul,<br>Trăia-cum zmei va mai trăi?<br>El n-a voit de-atunci să ştie<br>De popi şi de căsătorie.<br>Şi nu credea, iubiţii mei,<br>In sfinţi, în drumuri şi femei!<br>El a trăit tot singur, tare<br>Şi verde, ca un bolovan,<br>Şi n-a murit de mult: îmi pare,<br>Că-n holera de-acum un an<br>Muri în Blaj un biet sărman,<br>Şi tot mă mustră şi azi dorul,<br>Că el a fost Achim Cotorul!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=George+Co%BAbuc">George Coşbuc</a></strong></div>
| Module dinamice