Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Amintirile vieţii</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=380075" style="color:#000;text-decoration:none">Printr-o-nsuşire pe care omul o are-n el însuşi, trecem deseori de la real la imaginar<br>în mai puţin de-o secundă, cu imaginaţia care abundă-n miliardele de exemple solidar,<br>noi să putem cunoaşte o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care<br>am trăit cândva undeva, memoria şi amintirile tale făcându-te să fii ce eşti fiindcă cum<br>ar putea un om să se golească de sine şi de aduceri aminte, omul nefiind un computer<br>din care poţi să te ştergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind<br>numai a noastră, fără repetiţie... cunoscându-te pe tine şi calea ta din fecundarea vie a <br>ovulului în uter îmbrăcând forma fiinţei ca să devii om, instinctual amintindu-şi de asta<br>încă din pântec, tu dotat c-o materie cenuşie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo<br>stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci aşa lăsaţi să pierdem <br>noi priceperea de-a o accesa... să uiţi, ajutându-te să înveţi şi să poţi memora noutatea<br>din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au<br>fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,<br>îndemânarea mâinii, a piciorului şi a minţii moştenind-o-n sânge pentru-aţi păstra-n eul <br>tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-şi de ceva care-a fost, este, şi-a rămas închegat<br>ca esenţial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita şi ceea ce a uitat, <br>isteţ, arătându-se acel ce-şi aminteşte ceva instant, învăţarea lui fiind mai puţină şi mai<br>uşoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învăţând, ca şi când ar părea că ştie<br>deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcţie de locul unde te afli şi de oamenii de<br>acolo într-un tot ce-ţi este în jur... procesul, întărind stiinţa, într-o acumulare rapidă, sub<br>controlul tău... cel mai adesea, cei mai mulţi oameni crezând că trecutul e fix, că a fost,<br>şi, s-a dus, şi n-o să mai vină... trăind într-un prezent continuu, în care, trecut, prezent şi <br>viitor se află numai în mintea noastră, omul, neânţelegând prea mult din efemerul creat<br>tocmai de creierul său antrenamentul unei minţi agere sprijinind oamenii să trăiască cu <br>trecutu-n prezentul lor gândindu-se la viitor ca la o-ndeletnicire ce luminează existenţele <br>care din trecut îşi aduc viitoru-n prezent, trecutul neamintintindu-şi de-un sine de care nu<br>a ştiut şi care nu a plecat nicăieri de aici, ci, doar a traversat un infinit al minţii spre-a se<br>întoarce la un moment potrivit printr-o poartă lăsată deschisă, amintiri începând să vină<br>ca date-n leagăn atunci când suntem singuri şi-n linişte, ele călărind gândurile îmboldite <br>de-o inimă ce le poartă dorul chemându-le... amintirile ne definesc vieţuind trăirea ca om<br>compusă-ntr-un şirag de zile parcă din mărgele negre şi albe încărcate cu amintiri urâte <br>sau frumoase, adunându-le-n salbe, cu întâmplările şi oamenii de-atunci... neputând nici<br>o amintire s-o ştergi şi nici la coşul de gunoi s-o arunci, pe unele cu greu reuşind ca să le<br>încui ca într-un sertar, însă... nu pe vecie, umbra lor, dând ca vulpea, târcoale... pe multe <br>persoane şi multe din multele întâmpinate neputând să le uiţi niciodată cum nu uiţi nici<br>dragostea mamei, jocurile copilăriei şi prima iubire, amintirile capătă aripi şi prind viaţă <br>ca nişte fantome din castelele gândirii manifestându-se şi-n vise unde re-ntâlnim pe-acei<br>care-au plecat de mult dintre noi... uneori, în momente de inspiraţie şi intuiţie, ipotetic şi<br>imaginar, părându-ni-se, că, am căra în spate amintiri din alte vieţi, trăite aievea... multe<br>din amintiri avându-le moştenite ca zestre genetic împlinindu-te-n făptura ce eşti... cum,<br>multe amintiri persistă, pot să te-mbolnăvească, altele, au puterea să te-nsănătoşească<br>vindecând sufletul şi trupul parcurgând căile importante pentru a-ţi găsi sensul necesar <br>evoluţiei, între provocări geloase ce-ar vrea să baţi pasul pe loc, modul în care-am simţit<br>lumea ca bebeluşi, influienţându-ne pe termen lung, asta... fără să ştim de vreo amintire<br>de-atunci, informaţia stocându-se-n creier implicit... mult mai târziu, înmagazinând-o în <br>mod explicit printr-un miros, o persoană, un cântec, sau o fiinţă ce declanşează în vreri<br>stări în care să lupţi sau să fugi, altele îngheţându-te reflexiv... pe scena noastră psihică<br>perindându-se un alai de experienţe pestriţe cu senzorii ca-n priză băgaţi în amintiri, cu<br>reprezentări şi sentimente care le compun, gândirea noastră cea de toate zilele punând<br>bază pe-nţelepciunea ce-o ai conectându-te la ele dintr-o lume reală densă care are de-a <br>face exclusiv cu impresii, nimeni nesimţind ce simţi tu, pe cei dragi din copilărie aşezaţi<br>în locurile cele mai speciale din suflet, de-acolo hrănind omul cu amintiri despre oameni <br>dragi, emoţii puternice şi locuri frumoase, în acelaşi timp purtând în tine răni, demoni şi<br>aşteptări dureroase, amintiri urâte urmărindu-te până când te eliberezi de toate nălucile<br>lor, ca vasal, nimeni neputând să-şi întregească o personalitate a sa până când nu-şi ia<br>la revedere de la fiecare dintre ei... babe-cloanţe, zmei şi lei-paralei... înrobind libertatea<br>de acţiune complexându-te, imaginându-ţi că nu corespunzi, tu trebuind să-i ierţi pe toţi<br>acei terţi ce te-au împovărat într-o-ncheietură a vieţii ce ţi-a luxat existenţa nelăsându-te <br>să fi tu, scoţându-i din viaţa ta pentru o reconfigurare morală în care ai nevoie de toată<br>lumina din tine, ea ca o pâlpâire a unei lumânări parfumate, fluturându-şi adevărul pur<br>conservat chiar şi tremurător, el întărindu-se ca-n puterea unei armate conduse de-acel<br>înger păzitor ce-ţi însoţeşte toţi paşii, cei grei, din trecut, biciuiţi de vântul tăcerilor grele<br>şi dureroase, devenind sprinteni şi hotărâţi, tu purtându-le amintirea bucuros c-ai răzbit,<br>c-ai trecut conştient peste un prag al durerii... găsind motivu-nvierii unei defuncte iubiri<br>într-o amintire în care-acum o priveşti ca pe un pas uriaş ce te ridică în deveniri dintr-o<br>lacrimă ce-nţeapă ochiul şi inima, ca un spin împlântat în lumină... în amintiri întâlnind <br>toate clipele ce sunt şi-or să vină, multe durându-te-n zboruri... între viaţă şi moarte toţi <br>plutim ca suflete de lumini luminând la întâmplare din steaua amintirii divină... dornici<br>să reuşim, învăţându-ne cu durerea, şi dacă nu-ţi vine uşor... o dragoste mare, pierdută,<br>deschizându-ţi căi şi ferestre spre alte talente-ale tale... ca-ntr-o grotă adâncă ţinând în<br>tine comorile lor, ce altfel, ţi-ar fi rămas necunoscute, nebănuind că le ai... tot amintirile <br>intervenind şi-n condiţionări ce declanşează frici şi temeri ce se dovedesc mai apoi fără<br>sens tu nefiind nicicând altul ci tot tu oricând... în faţa neprevăzutului şi necunoscutului<br>de-ai rămâne treaz să observi atent, să vezi ce ţi se-ntâmplă întâmpinându-le viteaz, tu<br>neuitând că porţi în tine o inimă ce te acceptă să fii propriul stăpân al întregirii-ntregirii<br>din noi, în neâncetate forme de deveniri ascultând de vocea vocaţiei înspre ceva anume<br>ce-o ai când munca se combină cu plăcerea şi devin una, să priveşti înapoi, simţindu-te<br>bogat, într-un flux de abilităţi făcându-le toate ca-n joacă conştiinţa dezvoltând-o-n timp<br>ce te joci făcând mai departe orice muncă cu drag pornind dintr-o amintire frumoasă ce<br>despre tine spune ce spune vorbind ca despre o investiţie divină supremă care-ar putea <br>transforma totul, doar să vrei din aduceri aminte amintite să-ţi construieşti amintirea ta, <br>despre ea luând cunoştiţă amintirea energiilor creatoare, prezente şi viitoare, de marile <br>iubiri, alăturea muncind, spre-a crea... iubirea din noi deşteptându-ne hărnicia, în vocaţii <br>muncind de dragul iubirii cu iubire... amintirea iubirii tu trebuind s-o ai şi-n suferinţă... şi <br>amintirile suferinţei îndemnând să poţi face ceva... găsind în noi iubirea care trezeşte la<br>viaţă aflăm şi cunoaşterea, pe oameni încă necunoscuţi pornindu-i către-o recunoaştere <br>în care gândirea înlocuieşte viaţa sedentară a sa, din esenţa tăcută a vieţii autentificând <br>expresia virtuţilor care cresc prin a ştii, căci rătăcirea spiritualităţii conduce la pierderea <br>identitâţii dacă amintiri nu ar fii, chiar şi răuvoitoare, oricât de rea, o amintire putând să <br>însemne rampă de lansare sau un punct de plecare... acceptarea consumând realităţile<br>cu modele lor trecătoare... succesul, într-o societate ca a noastră modernă în care nu se <br>mai merge la vânătoare ci la cumpărături, dovedindu-se-a fii o boală mortală când nu îl <br>ştii gestiona între hotare indecise unde lupţi prost pentru o cauză ce va cădea ca o stea<br>ce se stinge dintr-o ambiţie şi-o-ncrâncenare a puterii ce te domină din amintiri seculare <br>ca un tic nervos al unui prezent, ţie convenabil, într-un real, în care, nu poţi accepta că ai <br>ajuns să fi jos, vanitatea, neluând în seamă că nu e urcuş fără coborâş dar nici coborâş<br>fără urcuş, prea vagi, depozitele de-amintiri din bucăţile de bine trăite fiind incapabile să <br>te-ajute să-ncepi altceva nou să-nveţi să poţi respira într-un,, iar" care iar şi iar năvăleşte <br>din viitor şi pentru tine peste teama ta, cu sau fără tine-n expresia sa... cineva ce trăieşte <br>din amintirile altora neputându-se reconstitui în sărbătoarea unei noi perspective nimeni <br>negândind oficial că nu poţi pierde ceva ce nu ai avut, aici, pe pământ, toate dobândirile <br>împrumutându-le doar pentr-un timp, din amintiri prinzând rădăcini un nou început, oprit <br>la uşa amintirilor să le săruţi pragul cu tâmplele ude de ploi... păsări primindu-ţi sărutul <br>din cuib... câte unele, zburătăcind pe-un cer de noroi peste hergheliile de-amintiri vârtos <br>descătuşate... înţelepciunea iubirii spunând să nu pridideşti să cumperi un colţ de rai cu <br>un măr şi un şarpe, şerpi rupând dintotdeauna hălci de carne din trupuri pe cărări lungi <br>şi necunoscute, din vreme în vreme amintintindu-ţi să omori înc-o dată şarpele... şi-nc-o <br>dată, şi, mai apoi, iar, în cicatrici din inimi rămânând dinţii încrustaţi cu venin, totuşi... tu<br>nelăsând somnul zbuciumat să-ţi omoare visele-ntr-o noapte ce nu-i noaptea ta-n timpul <br>ce tace şi trece peste amintiri care rămân, tu făcând ceva, nefăcând, între veniri şi plecări <br>unde omul se naşte din gândul divin ce umple cu amintiri un destin, în arhivele stelare a <br>timpului, fiecare om explicându-se cu un caracter, al lui, scriindu-i-l divinul, observându-l<br>din ceruri pe el, după oricare rămânând numai... un,, a fost odată ca niciodată"... nimica <br>nerepetându-se la fel, noi fără să avem timp să ne treacă timpul... în fiecare secundă ne<br>lăsăm amprenta cu amintiri despre noi ca sparte baloane din clăbuci de săpun, flori de <br>cireş albe amintindu-ne de zăpezi din care se ridică capul unui ghiocel, el şoptind plin de <br>candoare manei pământului să nu plângă... aşa fiind lăsat tocmai de cer ca toate să se <br>frângă în zbucium şi trudă, într-un tot în care nimeni nu pierde nimic dar nici nu câştigă <br>ci, lasă-n urma lui amintiri... un om care a fost ieri, pregătindu-se, între plecări şi veniri, <br>pentru noi începuturi, din sine, ducând o iubire coaptă târziu şi-un pumn de fragi mici şi<br>roşii în căuşul palmei adunaţi pentru următoarea destinaţie ca o amintire a vieţii ce am <br>trăit când în priviri devorezi un univers de simţire...,, dincolo"... mergând înspre ceea ce<br>ai ştiut să faci aicea mai bine... în multiplul iubirii căutând ceva ce-ar putea să şteargă<br>trecutul din viitoarele amintiri... toţi luminându-ne-ntr-o noapte despre tot ce am fost în <br>ce-a fost dintotdeauna o bucăţică de viaţă, pregătită şi ţie, ca altora, unde... pierdut, nu <br>te-ai putut rătăci nici când aşa ai crezut... sufletul spunându-ţi că numai amintirile s-au <br>mutat tăcute în timpul mut din paharul timpului tău revărsate, dăruindu-le vremelniciei <br>spre-o judecată finală a mulţumirilor noastre sădite în ecourile amintirilor ca o răsplată <br>generos împărtăşită cu-amintiri ce oferă necontenit amintiri din fiecare clipă folosită cu <br>recunoştinţă, recunoscător că pe aici ai fost, şi-ai văzut... ai învăţat şi te-ai dus apoi mai<br>departe din amintirile vieţii spre alte-amintiri... doruri, născând doruri, din iubire pentru <br>iubiri iubitoare într-un azi repetat ce se repetă din amintirile unui ieri cum nu a mai fost<br>niciodată nicăieri, cu dimineţi cu rouă curată, să-i gustăm zâmbetul proaspăt cu sufletul<br>dintr-un granit care-am devenit din flori înmugurite-n primăveri, amintindu-ne de un dor <br>infernal... dorul de viaţă... din amintiri coborât în noi odată cu spiritul fără tocmeli, viaţa<br>ispitindu-ne c-un parfum pur sideral, cum ademeneşti prunci într-un carusel cu-amintiri<br>în numele unei foste iubiri, care este... uitând să o uiţi, reflexiv... implicit dăinuind în tine<br>prezentă în milioane de chipuri, cam tot atâtea câte sunt în creaţie ca să îmbogăţească<br>pământul, tu trebuind să ştii trăind în viul vieţii că eşti doar un capitol, vremuind cam un<br>secol într-o poveste, fără comparaţie şi fără repetiţie, din tolba amintirilor... un om ca un<br>colţ de rai, mai frumos făcând raiul, alt om, parşiv ca un iudă, înmulţind iadul cu încă un<br>trădător al oamenilor, plin de bube-n cap, ca un ciot ars între alţi cărbuni aprinşi adunaţi<br>pe-un vătrai subt cazanul de smoală topită, din amintiri din acelea mai de departe, la tot <br>natul păstrându-i divinitatea amintirea, în a Sa... în memoria colosală, infinită şi veşnică, <br>încăpând toate... şi eu şi tu facem parte din ea şi-atunci după ce-ai dat mâna cu moartea <br>ta... aşa, dintr-o bunăvoinţa divină... cu graţie, răspunzându-ne, şi mie şi ţie, la reverenţă,<br>cum a răspuns la cei care-au fost şi-au devenit amintire, la fel cum va răspunde şi la cei <br>ce stau ca să vină, plini c-o poveste dintr-un trecut cuprins de inspiraţie, amintiri pictând <br>sub ceruri, din lumină...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Lidia+Stoia">Lidia Stoia</a></strong></div>
| Module dinamice