Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Perseverenţa este şarmul meu</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=349788" style="color:#000;text-decoration:none">cu degete strivite dar sârguincioase totuşi<br>în pofida atâtor încercări ratate<br>la care au contribuit inconştient<br>sub dictări ale unei entităţi<br>căreia nu-i port niciun fel de recunoştinţă <br>încerc să fac eforturi întru a urma <br>o atât de lipsită de relevanţă şi scop nobil direcţie<br>încât mă mir şi eu, se miră şi mâinile mele <br>de această subită voinţă de adaptabilitate<br>această absurditate de a înţelege mocirla existenţială<br>cochetezi cu metafizica, slabă şi ingenuă fiinţă<br>râvnind să atingi sferele unei linişti<br>care nu se poate afla decât într-un univers vegetal<br>vălul comod şi compact al ignoranţei poate să dispară<br>însă efortul de a găsi un veşmânt colorat de sihastru <br>sub care să te ascunzi şi să le acoperi pe toate odată cu tine<br>nu se ştie dacă va merita osteneala<br>ignoranţa e şi neconştientizare<br>conştientizarea e urmată însă <br>de dorinţa de a ascunde prăpastiile năucitoare<br>s-ar putea chiar să nu rezişti tentaţiei de a deveni un zbor întrerupt<br>discuţiile pe care le purtai anapoda despre natura realităţii<br>nu ţi-au relevant vreun sens, <br>nimeni nu ţi-a oferit vreo explicaţie, sugestie, aluzie<br>pentru că nimic nu e de pomană<br>sau dacă se obţine facil, stârneşte îndoiala<br>adevărul ăsta e parţial, doar ţi-a sporit neliniştile<br>cafeaua asta are prea mult zahăr<br>te-au schinomosit la faţă şi te-au îngreţoşat <br>de viaţa pe care o laşi să te trăiască <br>mereu amărându-ţi prezentul<br>mereu tânjind după dulceaţa primilor ani<br>cea conservată cu temperamentul borcanelor de toamnă<br>cea pe care vrei să o guşti <br>şi o cauţi pe cele mai străine buze<br>în cele mai vătămătoare atingeri<br>în cele mai îndepărtate luni şi semiluni<br>miezuri de pâine, colaje cu lumi dispărute mototolite lângă o busolă<br>rafturi deşarte din bucătăriile simţurilor<br>dulceaţa pe care nu ai să o suprapui niciodată perfect <br>peste gustul din amintire<br>unicitatea, unitatea, farmecul pe care timpul intim o dă oricărui lucru<br>părerea, atat de relativ conceptul ăsta<br>se sprijină pe gri, griul e prea omenesc<br>e natură diluată, e compromis între alb şi negru<br>între divin şi umanitate<br>între putere şi categorii de cea mai joasă speţă<br>cutia cu pudră şi capacul de veceu<br>între copilul îmbătrânit şi senilitatea ultimilor ani<br>între sete şi un act imbecil de a o amăgi cu cuvinte îndesate în gură<br>nostalgia îmbătării cu apă sfinţită<br>tratamentele homeopatice în stadii terminale<br>părerile, veşnicele păreri, jumătăţile de adevăruri<br>ca şi cum un diamant ar sclipi numai pe-o muchie<br>ca şi cum cuţitul dacă nu e implatat în carne <br>până la lemnul mânerului, nu ar răni<br>sau de parcă metalul sau abilitatea de mânui o armă <br>ar răzbuna copacul<br>copacul nu are inimă, îşi bate crengile<br>oamenii nu au crengi, se bat cu braţele şi cu picioarele<br>au plamâni să strige şi inimi poate doar ca să le pară rău <br>părerea, e bine, sunt fericit şi mi-e bine<br>îmi pare rău să aud că asta te afectează<br>binele meu pe răul tău<br>asta e, încearcă să schimbi braţele cu crengi<br>şi atunci în lumea ta binele va prinde rădăcini<br>viaţa poate înceta să fie o junglă<br>o putem decora cu plimbări universale în păduri liniştite<br>o putem lăsa fără bestiar, fără reguli, <br>fără recompense şi sancţiuni<br>cea mai bună disciplină se instalează în absenţa oricărei reguli<br>aşa, ca într-un vis tâmpit de adolescent<br>care a citit despre anarhie <br>şi nu putut să mai doarmă toată noaptea<br>gândind că ar putea să fie mântuitorul deşeurilor umane<br>că ar putea îmbunătăţi rezultatele proaste ale unei evoluţii<br>care la un moment dat în timpul istoric<br>neprecizându-se motivul, a nimerit într-o direcţie greşită<br>pentru ca el, bietul de el, fericitul de el<br>să resemnifice moştenirea neanderthalului<br>să transcrie pe curat o poveste comercială despre semenii săi<br>să învie morţii, să-şi pună capul pe pernă şi să adoarmă<br>în parfumul reveriilor, în parfum de detergent cu arome sălbatice<br>părerea, îmi pare că mă arde focul ăsta<br>dacă îmi ţin ochii aproape de flacără<br>îmi pare că omul ăsta suferă de foame <br>şi că nu mai are în el viaţă<br>se vede cum îi tresaltă pieptul într-un horcăit<br>care nu mai găseşte puterea să semnaleze<br>nevoia, durerea, mizeria.<br>peste puţin timp o să ţi se pară şi ţie că el a murit<br>mi se pare că eşti singur<br>sunt un observator discret şi abstract <br>dar uneori mai simt nevoia să îţi spun părerile mele<br>mai am nişte prieteni care sunt singuri<br>dar lor li se pare că greşesc<br>că le invadez viaţa cu părerile mele expuse atât de nepotrivit<br>să am grijă, prieteni, prieteni<br>dar să nu ne criticăm unul pe altul<br>să nu ne arătăm cu degetul lipsurile, cavităţile lăuntrice <br>mai am un prieten care e absent<br>căruia pot să îi spun orice<br>chiar şi o istorie a frunzelor<br>a tăcerilor dintre noi, a nopţilor irosite<br>a unei cizmării falimentare<br>a unei singurătăţi scânteind ca roua distanţelor <br>dintre mine şi un basm care se sfârşeşte clasic<br>precum şi poveştile duşmanilor mei <br>care ar încăpea în două fraze scrise <br>pe un şerveţel de împrumut <br>când mă vizitează acest absent apropiat<br>întotdeauna poartă cu sine o lampă<br>şi dăruieşte la lumina ei consolări pentru degete potrivnice<br>al căror unic destin e să lase prea multe spaţii între rânduri şi gând.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=349788" style="color:#000;text-decoration:none">şi pumnii nu mai sunt muşcaţi pe întuneric<br>întunericul încetează să mai ameninţe</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Ancu%FEa+Morar">Ancuţa Morar</a></strong></div>
| Module dinamice