Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Ia uite-o pe Medi cu sarafanul ei</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=349213" style="color:#000;text-decoration:none">Când am avut întâlnirea de 25 de ani <br>de la terminarea liceului <br>m-am dus acasă <br>în oraşul în care m-am născut<br>nu ştiam ce rochie să mă îmbrac<br>ca să fiu cât mai frumoasă<br>şi atunci mama mi-a spus<br>"Ce-ar fi, Medi, să îţi iei sarafanul<br>cu care te duceai la şcoală?<br>l-am pus bine după ce ai fugit<br>de acasă<br>ca să iei viaţa în piept<br>l-am pus printre lucrurile frumoase<br>la care mă mai uit când şi când<br>ca să îmi reamintesc de acele vremuri<br>în care eram tânără<br>şi mă iubea taică-tău<br>ca pe o femeie frumoasă<br>ce-ar fi să-ţi pui sarafanul <br>acela pe tine?<br>Eu cred că te încape <br>şi acum"<br>Apoi a deschis uşile dulapului<br>şi a scos un geamantan vechi<br>pe care l-a desfăcut cu mare grijă<br>de parcă ar fi fost un seif<br>şi a scos uniforma pe care o purtam<br>la şcoală<br>avea chiar şi emblema<br>prinsă în piept<br>dacă mai e cineva<br>care să ştie ce e aia o emblemă<br>Uite şi banderola, mi-a spus<br>şi mi-a întins cordeluţa albă<br>pe care o împletise cu mâinile ei<br>atunci când era tânără şi frumoasă<br>şi tata îi trimitea scrisori<br>pe Strada Florilor<br>iar ea visa că va avea o fată<br>care se va numi<br>ca şi mine<br>Medeea,<br>iar eu am luat-o<br>şi mi-am prins-o în păr<br>sarafanul îmi venea de minune<br>parcă nici nu trecuseră<br>atâţia ani<br>eram din nou şcolăriţă<br>şi când m-am dus la liceu<br>toţi colegii au rămas încremeniţi<br>aproape nu le venea să creadă<br>că este adevărat <br>Ia uite-o pe Medi cu sarafanul ei,<br>se minunau care mai de care,<br>S-a întors la fel de tânără<br>ca atunci când a plecat<br>putem să ne pozăm şi noi cu tine?<br>Puteţi, bineînţeles că puteţi, doar am fost<br>colegi<br>am împărţit aceleaşi vise<br>cât încă mai visam<br>bineînţeles că puteţi!<br>Odată ajunsă în clasă<br>inclusiv domnii profesori<br>au vrut să ne pozăm împreună<br>parcă întineriseră deodată<br>erau numai zâmbet<br>domnii profesori<br>de la liceu,<br>apoi ne-am aşezat fiecare în banca lui<br>aşa cum stăteam înainte<br>şi domnul diriginte a început să strige<br>catalogul<br>fiecare aştepta cuminte la rând<br>striga prezent<br>după care îşi etala realizările<br>aveam chiar şi un secretar de stat <br>printre noi<br>vorbea foarte rar şi apăsat<br>conform rangului<br>pătruns până la lacrimi<br>de importanţa lui,<br>după el am urmat eu<br>nici că se putea moment<br>mai potrivit<br>şi dirigintele m-a întrebat<br>zâmbindu-mi cu subînţeles<br>ca unei şcolăriţe timide,<br>Ia spune, Medi, ce ai făcut tu<br>în tot acest timp<br>erai unul dintre cei mai buni copii<br>pe care i-am avut<br>ia spune,<br>unde ai ajuns?<br>La Voluntari, domnule diriginte, <br>i-am răspuns,<br>iar el s-a mirat, apoi mi-a zis,<br>Nu am auzit niciodată până acum<br>de Voluntari,<br>e un oraş mare? Unde-i<br>localizat?<br>Aş, i-am răspuns, este un orăşel prăfuit<br>de lângă Bucureşti, capitala<br>scumpei noastre patrii,<br>aproape cât o comună<br>dacă nu şi mai mic,<br>acolo<br>sunt profesoară<br>de copii invizibili<br>Cum adică invizibili? s-a mirat el<br>şi mai mult<br>Care nu se văd, i-am răspuns,<br>pentru că nu-i doreşte nimeni<br>şi atunci au devenit străvezii<br>ca o gelatină<br>asta am vrut să spun,<br>iar cea mai mare realizare a mea<br>este că pot încăpea şi acum<br>în acest sarafan,<br>Bineînţeles că<br>toţi au început să râdă<br>chiar şi domnul diriginte<br>dar apoi n-a mai râs<br>şi m-a întrebat, <br>Cum de a ajuns la Voluntari<br>o fată aşa deşteaptă ca tine?<br>Auzisem că ai terminat <br>Facultatea de Horticultură <br>şi faci grădini<br>pentru oameni bogaţi<br>care plătesc bine<br>nicidecum că eşti profesoară<br>tocmai la capătul pământului,<br>Tot grădini fac şi acum, i-am răspuns,<br>dacă înţelegeţi ce vreau să spun<br>iar dumneavoastră sunteţi primul<br>care ar trebui să înţeleagă<br>întrucât lucraţi cu copiii,<br>doar câ grădinile pe care le fac <br>de data asta<br>sunt mult mai frumoase<br>decât cele dinainte<br>au în ele<br>ceva sălbatic<br>şi viu<br>pentru că s-au născut din pământ arid<br>şi se luptă ca să supravieţuiască,<br>Foarte frumos, Medi, mi-a răspuns el <br>foarte frumos ai vorbit<br>şi profund<br>acum înţeleg de ce ai venit<br>îmbrăcată în uniforma<br>de liceancă<br>tu ai rămas la fel de copil<br>ca atunci când ai plecat<br>în timp ce noi am îmbătrânit<br>odată cu visele noastre,<br>Când m-am întors acasă<br>mama m-a rugat să-i dau sarafanul<br>ca să-l pună la loc<br>dar nu m-am mai putut dezlipi de el<br>m-am gândit să le fac o surpriză<br>elevilor mei<br>şi m-am dus aşa îmbrăcată <br>eram curioasă dacă mă vor recunoaşte<br>primul care m-a observat a fost Alex,<br>Ia uitaţi-vă, copiii, a zus el, <br>ne-a venit o nouă colegă,<br>sper că va sta cu mine în bancă,<br>Fugi de-aici, i-a răspuns Apostolea,<br>sigur va fi colega mea,<br>prima care s-a prins a fost Valentina<br>cum şi era de aşteptat,<br>Doamne, a zis ea, dar dumneavoastră sunteţi<br>doamna Medeea<br>credeam că ne-a venit o nouă colegă<br>şi când colo eraţi chiar dumneavoastră<br>cât pe ce să ne păcăliţi<br>Dar chiar aşa şi este, i-am răspuns,<br>eu sunt noua voastră<br>colegă<br>mă primiţi şi pe mine printre voi?<br>nici nu vă închipuiţi ce drum lung şi anevoios<br>am străbătut<br>ca să ajung aici</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Florentin+Gheorghe+Sorescu">Florentin Gheorghe Sorescu</a></strong></div>
| Module dinamice