Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Aşa m-am născut</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=31796" style="color:#000;text-decoration:none">Universul a tuşit o dată<br>ca să iasă Adam, <br>de două ori pentru Eva,<br>că se înţepenise cu picioarele printre meteoriţi<br>şi nu mai vroia să iasă,<br>şi după încă vreo câteva icnete uite că se umpluse deja Pământul de mormoloci,<br>care mai de care mai mândru şi mai împopoţonat cu gânduri de bine;<br>la mine deja avea pneumonie severă de gradul I,<br>aşa că am ieşit nu din două, ci din câteva tusete<br>împrăştiate printre copaci<br>şi până să mă adun, săraca, de printre crengi,<br>hop şi tu cu basmele tale<br>despre cineva numit dumnezeu<br>şi te-am crezut, încă neadunată,<br>încă strângând unghii şi degete,<br>te-am crezut şi am pornit după tine<br>pentru că te iubeam un pic <br>şi pentru că şi tu mă iubeai, în aceeaşi măsură,<br>şi-apoi într-o zi s-a făcut atâta linişte, <br>într-o zi universul n-a mai tuşit.<br>Ne priveam stingheri,<br>tu cu cartea în mână,<br>eu cu-ale mele,<br>întrebându-ne dacă ne vom mai naşte vreodată într-un alt univers,<br>înţelegând în sfârşit de ce pentru mormoloci nu există eternitate,<br>şi parcă temându-ne să ne recunoaştem, unul în altul,<br>şi de-atunci n-am mai deschis nici un ochi,<br>deşi adunasem o traistă întreagă,<br>nici n-am mai spus, nimănui, cum m-am născut împrăştiată printre copaci.<br>Deja se făcuse a doua zi,<br>copiii n-ar mai fi putut să înţeleagă,<br>tu însuţi te prefăceai ocupat,<br>eu întindeam pe pâine miere din fagure,<br>căutând o poveste fără final care să vă ţină aproape,<br>apoi am deschis geamul şi parcă l-am auzit iar tuşind,<br>cât pe ce să zâmbesc şi să zic "să-ţi fie de bine",<br>tu ai râs, copiii desenau pe mama şi tata cu braţe subţiri şi capete dezlânate,<br>eu am râs,<br>aşa m-am născut eu, de fiecare dată,<br>şi tu te vei fi născut în vreun fel,<br>numai de ţi-ai aduce aminte,<br>şi dacă nu-ţi aduci, nu-i nimic,<br>găsim noi o poveste şi pentru tine,<br>nu aici, nu acum, poate într-o altă dimineaţă,<br>înainte să alergi la servici, înainte să-ţi leg cravata cum se cuvine,<br>înainte să te sărut şi să-ţi spun că parcă tot mai iubesc<br>mormolocul ăsta din tine,<br>nu-i aşa?<br>Parcă tot mai iubesc<br>pentru că universul e doar o părere,<br>dar tu eşti al meu şi vei fi până la capătul drumului,<br>acolo unde vom sta în genunchi şi ne vom spune ultima şoaptă <br>ultimul gând înainte de a rămâne fără cuvinte,<br>şi dacă te întrebi ce-i cu toate acestea,<br>n-am răspuns, n-am sfârşit, <br>doar o poezie de dragoste murmurată,<br>adesea în doi, alteori prăbuşită în mine,<br>eu – tusea grea,<br>împrăştiata dintr-o pneumonie de gradul I<br>din genunile universului.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Alina+Dora+Toma">Alina Dora Toma</a></strong></div>
| Module dinamice