Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Ruinurile Târgoviştii</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312731" style="color:#000;text-decoration:none">O, ziduri întristate! O, monument slăvit!<br>În ce mărime naltă şi voi aţi strălucit,<br>Pă când un soare dulce şi mult mai fericit<br>Îşi răvărsa lumina p-acest pământ robit!<br>Dar în sfârşit Saturnu, cum i s-a dat de sus,<br>În negura uitării îndată v-a supus.<br>Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit!<br>Subt osândirea soartei de tot aţi înnegrit!<br>Din slava strămoşască nimic nu v-a rămas.<br>Oriunde nu se vede nici urma unui pas.<br>Ş-în vreme ce odată oricare muritor<br>Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-aţintător,<br>Acum de spaimă multă se trage înapoi<br>Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...<br>Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut,<br>Când ochiul vă priveşte în liniştit minut:<br>De milă îl pătrundeţi, de gânduri îl uimiţi.<br>Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi<br>Cum cele mai slăvite şi cu temei de fier<br>A omenirei fapte din faţa lumei pier;<br>Cum toate se răpune ca urma îndărăt,<br>Pe aripile vremii de nu se mai arăt;<br>Cum omul, când să fie în toate săvârşit,<br>Pe negândite, cade sau piere în sfârşit.<br>Eu unul, în credinţă, mai mult mă mulţumesc<br>A voastră dărămare pe gânduri să privesc,<br>Decât zidire naltă, decât palat frumos,<br>Cu strălucire multă, dar fără un folos,<br>Ş-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii,<br>La adăpost aleargă când vede vijălii,<br>Aşa şi eu acuma, în viscol de dureri,<br>La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri.<br>Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer,<br>O Patrie a plânge cu multă jale cer.<br>La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;<br>Voi sunteţi de cuvinte şi de idei izvor.<br>Când zgomotul de ziuă înceată preste tot,<br>Când noaptea atmosfera întunecă de tot,<br>Când omul de necazuri, de trude ostenit<br>În liniştirea nopţii se află adormit,<br>Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând,<br>La voi fără sfială viu singur lăcrămând<br>Şi de vederea voastră cea tristă însuflat<br>A noastră neagră soartă descoper nencetat.<br>Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti<br>Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;<br>Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas<br>Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas,<br>Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,<br>Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut".<br>..........................<br>..........................<br>Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns<br>Şi a huli viaţa în stare m-au adus.<br>..........................<br>..........................<br>Deci priimiţi, ruinuri, cât voi vedea pământ,<br>Să viu spre mângâiere, să plâng pe-acest mormânt,<br>Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,<br>Căci la vederea voastră se simte spăimântat!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Vasile+C%E2rlova">Vasile Cârlova</a></strong></div>
| Module dinamice