Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Elegie neterminată</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none"><i>(Ultima formă a proiectului)</i></a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none">Nu lăsa soarta să-ţi nege copilăria,<br>fidelitatea acestei cereşti, inefabile vârste, care<br>ce chiar pe captivul pierind în carcera sumbră,<br>încă-l susţine, până la capăt. Căci dincolo de timp,<br>ea stăruie-n inima noastră. Chiar şi bolnavului,<br>când privirea lui fixă-nţelege că nu-i mai răspunde odaia,<br>şi nici un lucru în jur, căci toate-s bolnave ca el,<br>chinuite de febră, vindecabile totuşi –<br>chiar şi lui îi mai dăruie copilăria roadele ei:<br>în mijlocul unei naturi ce dispare, decade,<br>singură ea mai păstrează proaspăt răzorul de flori.<br>Dar nu e fără primejdii. Iluzia ce cu dantele şi văluri<br>o face s-arate mai mândră, ne-a-nşelat doar o vreme.<br>Nu e mai tare ca noi, şi nici mai cruţată;<br>nici zeii nu pot să-i sporească puterea:<br>Fără-apărare<br>e ca şi noi, ca jivinele iarna, fără-apărare, <br>ba şi mai fără-apărare, căci nu ştie ce-i adăpostul. <br>Atât de fără-apărare, de parcă ea însăşi e ameninţarea. <br>Fără-apărare, ca faţă de-un foc, de-un gigant, de-o otravă, <br>sau de-un intrus, peste noapte, în casa cu uşi zăvorâte.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none">Căci cine nu ştie că mâinile străjii, ocrotitoarele,<br>mint? că ea însăşi e în pericol! Cine cutează... <br>«... Eu!»<br>«Care eu?»<br>«Eu cutez, mamă. Eu, cel mai vechi decât lumea. <br>Mie pământul mi-a împărtăşit taina însăşi ce dăruie <br>viaţă seminţei. O, seri ale-ncrederii, eu şi pământul <br>cădeam, tăcut şi-aprilin, ca o ploaie, în propria poală. <br>Mai bărbăteşte! Ah, cine să-ţi dovedească <br>rodnica noastră unire? Căci universala tăcere <br>nicicând nu-ţi dezvăluie tainele creşterii.»</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none">Mărinimie a mamelor! Glas ce-alăptează. Şi totuşi!<br>Ceea ce spui e primejdia însăşi, întreaga<br>şi pura primejduire a lumii – şi astfel se preface în scut,<br>când o simţi în adânc. Copilăria e însăşi<br>miezul ei cald, ieşit de sub temeri şi fără de frică.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none">De unde-atunci spaima? O înveţi dintr-o dată, – e finalul a tot ce-am făcut omeneşte,<br>prea uşor şi prea şubred.<br>Ea intră ca vântul prin crăpături. A intrat. Pe la spate <br>se strecoară şi în pieptul copilului care se joacă – şi-i suflă<br>cu şuier, în sânge,-ndoiala – şi brusc, bănuiala<br>că-n viitor nu va smulge din viaţă decât o frântură,<br>sau poate vreo cinci, disparate, şi toate fragile.<br>Şi iată, vergeaua voinţei despică şira spinării,<br>ca, bifurcată, să crească creanga-ndoielii<br>din pomul alegerii, pom trădător, dar crescând să se usce.<br>O, cum îşi străpunge păpuşa, pân-adineauri<br>gingaşa ei jucărie. Încă o mai îmbrăţişează şi totuşi,<br>ca un străin vrea s-o sperie! Nu prin făptura-i străină,<br>ce-ar fi de iertat, sărmana – ci chiar prin ispita ce-atrage copilul</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none">L-atrage în lungile zile de-ncredere, în nenumăratele <br>ceasuri de joc fără grijă, în care copilul <br>fără invidii îşi pune la încercare propriul eu, făurit, <br>şi-apoi se desparte de el,<br>şi-l cunoaşte astfel, şi-mpărţindu-şi puterile-n două, <br>nou spor le adaugă, pentru viitorul belşug.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312715" style="color:#000;text-decoration:none">Ce departe e jocul! Dar fericită-i că ştie să-şi dăruie rodul <br>dincolo mult de nepoţi şi urmaşi – ea, consolatoarea!<br>Prietena morţii, căci, prin uşoara prefacere <br>o întrepătrunde de sute de ori... O, păpuşă,<br>îndepărtată icoană – ca stele, care-apunând <br>se prefac în lumi noi, faci tu din copil constelaţii. <br>Prea mic era pentru cosmos: şi lumea simţirii <br>între voi o aşterneţi, uimită de-un spaţiu ce se dilată... <br>Dar ce s-a-ntâmplat dintr-o dată? Când şi cum s-a-ntâmplat?<br>Fără nume, ruptură, <br>trădare – umplând jumătate de viaţă <br>ce n-o mai primeşte, n-o recunoaşte, ba chiar o reneagă. <br>Priveşte fix, dar refuză să vadă, să ştie, şi zace-n neştire, <br>de parcă nici măcar un lucru n-ar fi – ba iată, <br>parcă şi lucrul s-ar ruşina pentru ea...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie clasică</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Rainer+Maria+Rilke">Rainer Maria Rilke</a></strong> din <em><a href="http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Rainer+Maria+Rilke&d=Poezii+%281906-1926%29">Poezii (1906-1926)</a>, Proiecte</em>, traducere de <a href="http://autori.citatepedia.ro/traduceri.php?a=Veronica+Porumbacu">Veronica Porumbacu</a></div>
| Module dinamice