Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>A cincea elegie</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none"><i>Dedicată doamnei Hertha Koenig</i></a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceştia puţin mai<br>trecători ca noi înşine, pe care-mboldindu-i din vreme<br>îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui<br>o mereu neostoită voinţă? Ci, iată – îi stoarce,<br>îi încovoaie, îi răsuceşte şi-i ameţeşte,<br>îi aruncă şi-i prinde din nou, ca printr-un aer<br>dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar<br>jos, pe covorul subţiat, ros de<br>veşnica lor săritură, pe covorul acesta<br>pierdut în univers.<br>Lipit ca un plasture, parcă cerul<br>de mahala ar fi durut pământul. Şi abia căzuţi<br>în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenţei... îndată bărbaţii<br>cei mai puternici sunt rostogoliţi din nou, în glumă, gest <br>mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă <br>cu farfuria de cositor.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Ah, şi-mprejurul acestui <br>centru, trandafirul vederii:<br>înfloreşte şi se scutură. În jurul acestui<br>şteamp, pistil, atins de propriul său<br>polen lucitor, fecundat, ca să devină<br>iarăşi rod al nemulţumirii, nicicând<br>conştientă de sine, – sclipind din cea mai subţire<br>pojghiţă a unei nemulţumiri ce zâmbeşte uşor prefăcut.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Iată: bătrânul halterofil, ofilit,<br>zbârcit, care-acum bate doar toba,<br>chircit în pielea sa uriaşă, parcă-nainte<br>ar fi conţinut doi oameni, şi unul<br>zace acum în cimitir, iar el i-a supravieţuit,<br>surd şi câteodată puţin cam<br>tulbure,-n pielea lui văduvită.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Însă cel tânăr, bărbatul, ca şi când ar fi copilul unei cefe <br>şi-al unei călugăriţe: ţeapăn şi bine umplut <br>cu muşchi şi candoare.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">O, voi,<br>pe care cândva o suferinţă, de copil încă, <br>v-a primit, ca jucărie, într-una din <br>lungile ei convalescenţe...<br>Tu, cel care căzând<br>cum numai fructele, necopt,<br>zilnic de-o sută de ori se desprinse din arborele<br>mişcării urzite-mpreună (care, mai iute ca apa, în câteva<br>clipe trece-n primăvară, vară şi toamnă) –<br>te desprinzi şi te turteşti pe mormânt:<br>uneori, într-o frântură de pauză, parcă<br>ţi se-nfiripă un chip de iubire spre mama ta,<br>ea – rareori mângâind; dar ţi se pierde în trup, pe umăr,<br>se iroseşte, timid, abia conturată... Şi iarăşi<br>pocneşte din palme bărbatul, pentru ţâşnire, şi înainte<br>ca vreo durere să ţi se limpezească în dreptul inimii<br>mereu galopante, arsura din tălpi a şi întrecut-o<br>pe ea, obârşia sa, cu câteva lacrimi trupeşti<br>grabnic stârnite sub pleoapele tale.<br>Şi totuşi, orbeşte,<br>surâsul...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Îngere! Ia-o, culege-o, iarba de leac cu floare măruntă. <br>Adu o vază, păstreaz-o! Aşaz-o printre bucuriile <br>nouă încă închise; în gingaşă urnă <br>slăveşte-o cu inscripţie-nflorit avântată: «Subrisio saltat».</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Apoi tu – încântătoare,<br>tu, cea ocolită-n tăcere de bucuriile cele mai<br>fermecătoare. Poate că<br>franjurii tăi sunt fericiţi pentru tine –<br>ori poate pe sânii tăi<br>tineri şi tari mătasea verde metalică<br>se simte răsfăţată nespus, nelipsindu-i nimica.<br>Tu,<br>pe toate jucătoarele balanţe ale echilibrului<br>mereu altfel aşezată fructă de piaţă a nepăsării,<br>vizibilă sub umeri.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Unde, ah! unde e locul – îl port în inimă –<br>unde încă nici vorbă să poată, unde încă se desprindeau<br>unul de altul, ca animalele care se-ncalecă<br>nu pe deplin împerecheate;<br>unde greutăţile trag încă greu;<br>unde se clatină încă<br>pe vergele zadarnic rotite<br>farfuriile...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Şi deodată-n acest trudnic Niciunde, deodată<br>indicibilul loc, unde Preapuţinul pur<br>se transformă de neînţeles – trece brusc în<br>Preamultul golit.<br>Unde socoteala multiplă<br>se rezolvă fără de cifre.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Pieţe, ah! piaţă-n Paris, nemărginită scenă<br>unde modista, Madame Lamort,<br>împleteşte şi răsuceşte neodihnitele drumuri ale pământului,<br>infinitele panglici, făcând din ele<br>noi funde, cocarde, flori, bentiţe, fructe-artificiale – toate<br>în false culori – pentru ieftinele<br>pălării de iarnă ale destinului.<br>.........................................................<br>Îngere: ar fi un loc, pe care nu-l ştim, şi-acolo,<br>pe covor indicibil, amanţii, care-aici n-ajung niciodată<br>la deplină pricepere, îşi arată temerarele lor<br>înalte figuri ale-avântului inimii,<br>turnurile lor din plăcere, scările<br>lor care de mult, acolo unde nicicând n-a fost sol,<br>se sprijină numai una pe alta, vibrând – şi pot<br>în faţa spectatorilor din jur, sumedenia de morţi fără grai:<br>Oare-şi aruncă aceştia ultimele, mereu agonisite,<br>mereu ascunse, necunoscute de noi, veşnic<br>preţioasele monede ale norocului, la picioarele<br>perechii ce-n sfârşit zâmbeşte cu adevărat pe alinatul<br>covor?</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Rainer+Maria+Rilke">Rainer Maria Rilke</a></strong> din <em><a href="http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Rainer+Maria+Rilke&d=Elegiile+din+Duino">Elegiile din Duino</a></em>, traducere de <a href="http://autori.citatepedia.ro/traduceri.php?a=%AAtefan+Augustin+Doina%BA+%BAi+Virgil+Nemoianu">Ştefan Augustin Doinaş şi Virgil Nemoianu</a></div>
| Module dinamice