Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>În haos!</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=180076" style="color:#000;text-decoration:none">Motto:<br>O! nimic, cât eşti de mare.<br>V. Conta</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=180076" style="color:#000;text-decoration:none">A'nserat de multă vreme şi'ntunericul tot creşte<br>Peste munţi cu străvechi codri, peste câmpuri se lăţeşte.<br>Sgomotul în sat se stinge, ca lumina de la geamuri<br>Iar în codru numai pleopul aiureşte lin din ramuri.<br>Peste p'etre apa fuge murmurând în vad la gârla<br>Liniştea-i acum deplină, totu-i tainic şi misteric<br>Iar pe jos prin erbur, greeri ţârâie pe'ntuneric.<br>Ca mari lacrimi lucitoare, stele lucesc pe sus,<br>După deal în depărtare, greu mişcându-se din loc<br>Ese luna cea rotundă, roş-aprinsă, parcă-i foc!<br>Şi tabloul este magic, negrul nopţei se'nsenină<br>Luna sue, luminează; sus sunt puncte de lumină;<br>Şi privesc tăcut în juru-mi, când la lună, când la stele<br>Ce pe cer sunt risipite şi adânc mă pierd în ele!...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=180076" style="color:#000;text-decoration:none">De'odată trece' grabă o steluţă căzătoare,<br>Lunga dâră de lumină, ce'n adâncuri şi dispare...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=180076" style="color:#000;text-decoration:none">Privind spaţiul cel negru şi pierdut cu totu'n haos<br>Mă gândesc la lumi atâtea învârtite făr' repaos<br>Văd în juru-mi şi în funduri numai globuri mari de foc<br>Arzătoare, lucitoare, ce abia se'ntorc pe loc.<br>Văd planete cum s'avântă'n cercuri mai în jurul lor<br>Cu iuţeli spăimântătoare ca o horă'n tainic sbor<br>Văd planete, sateliţii şi cometele curioase,<br>Sori, luceferi, luni, pământuri, tainice, lungi nebuloase<br>Văd sisteme, constelaţii, calea laptelui cea albă<br>Unde mişună toţi sorii ca'ntr'o sclipitoare salbă<br>Într'acolo fierbe'n clocot roi întins, imens de aştri:<br>Unii-s roşii, alţii galbeni, unii verzi şi alţii albaştri.<br>Par'c'aud vuind eterul ş'ai lui poli încet cum pârâi.<br>Şi din haos o planetă ocolindu-l se desface<br>Se zăreşte 'ncepe-a creşte, vine 'n rotogol se'ntoarce<br>Mai măreaţă, din 'ntuneric, ea mereu, mereu tot creşte<br>În cuprinsul fără margini majestoasă ea pluteşte<br>Tremură eteru'n valuri, ce mă sue, mă coboară,<br>Cu cât vine mai aproape, simt cum corpu-mi se'nfioară!<br>Uite-o'n faţă-mi o văd toată şi zăresc pe ea pustiuri<br>Văd oceanele 'ntinse, sclipitoare, roşii râuri,<br>Munţi cu codri ce-s feerici – ca o iarbă de mătase – <br>Aud cânt de păsărele, ce se 'ntrec în sbor gingaşe!<br>Ea pluteşte lin scăldată într'o roşie lumină<br>Roşiu glob cum e în noapte, ea-i fantastica divină!<br>Apoi piere dinainte-mi şi intrând în hău descreşte,<br>Sgomotos eteru'n urmă-i, ca'n vâltoare clocoteşte!...<br>Colo văd un soare-albastru prin mulţimea cea de astre<br>Şi asemeni fug în juru-i furnicar de lumi albastre.<br>Ş'apoi mii de mii de aştri cu mii de lumi nenumărate<br>Clocotesc, despică spaţiul cu privelişti colorate.<br>Printre ele tae hăul cu-a lor coame argintii,<br>Lungi comete ce pier iute'n ale spaţiului câmpii.<br>Şi privesc cu-adânc nesaţiu în cel haos fermecat<br>Unde-alerg cu-atâta sbucium lumile, neîncetat.<br>Căci în el sunt lumi născânde, cum şi lumi cari prosperă,<br>Altele-s îmbătrânite şi-n bucăţi, e a lor sferă – <br>Dar în fund de tot, se vede ca pierdut în nesfârşit <br>Un biet soare, ce nu are multă vreme de trăit, <br>Aci arde, aci piere ca şi-un muc de lumânare; <br>Este gata pe sfârşite, e la ultima suflare!<br>Şi'mprejuru-i fug grăbite, moarte, reci, ne 'nsufleţite<br>Ale sale mari planete, cimitiruri nesfârşite.<br>Ele fug în cercuri repezi, tot mai iuţi, mai micşurate...<br>Se apropii între ele... şi se'asvârl spre soare toate...<br>Haosul vueşte groaznic şi ale lui negre cavouri<br>Ş'al lui vuet până'n funduri e mânat în lungi ecouri!<br>Soarele cumplit detună ca şi-o bombă când plesneşte<br>Iar din locu-i: bulgări, ţăndări, praf de stele isbucneşte.<br>Şi se duc fără'ncetare, mii de ani colind în haos<br>Doar ici, colea câte una pe vr'un corp repaos!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=180076" style="color:#000;text-decoration:none">Încă o stea acuma cade, dusă pari-că e de vânt<br>Şi ecoul ei îmi spune: "Eu viu de pe alt pământ".</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=180076" style="color:#000;text-decoration:none">Robeşti (Buzău)</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=D.+Dragomirescu">D. Dragomirescu</a></strong> din <em><a href="http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=D.+Dragomirescu&d=revista+%22Orion%22">revista "Orion"</a></em></div>
| Module dinamice