Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Spre infinit</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Privea în pacea nopţei făptura-i transportată,<br>O perlă uriaşe în ceruri aruncată<br>Monarch la azurare etern triumfător,<br>Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie<br>Spre o necunoscută albastră'mpărăţie<br>Gigantica-i vâltoare de fer şi de fosfor.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Din recea-i înălţime lumina lui trufaşe<br>Neantul îl despică prin falduri uriaşe<br>Şi răspândeşte o brumă de magic diamant<br>În casa unde, palid, perdut în contemplare<br>Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,<br>Visa la nemurire al cerului amant.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Atunci pradă unei sublime-alucinaţii<br>Uitând de timp, de moarte, de lume şi de spaţii,<br>El vede din cereasca şi falnica cupolă<br>Plutind într'o senină şi vast-aureolă <br>Un înger cum coboară cu aripi diafane<br>Tăiate din beteală etericei Diane,<br>Îl înveleşte'n toga serafică de gaze<br>Ţesute din reflexe de aur şi topaze<br>Şi amândoi pe raze de vecinică lumină<br>S'avântă în tăria d'a pururea senină<br>Şi'n câteva secunde sclipind ca dubli sori <br>Ei las' în urmă borta terestrei închisori.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Eterica lumină de-o dată se opreşte,<br>Extaziat rămâne sărmanul muritor, <br>Căci falnic infinitul aicea predomneşte <br>În calmul nemurirei deplin stăpânitor.<br>Departe, în adâncuri, aceleaşi constelaţii<br>Sclipesc diamantate pe fonduri de opal<br>Pe care le-admirară atâtea generaţii<br>Ce-acuma dorm în pacea mormântului brutal.<br>Dar colo scânteează măreţ divinul soare<br>Şi varsă fără preget în mersu-i majestos<br>Cascade de lumină, torente arzătoare<br>Ce lumilor viaţa împarte grandios.<br>În juru-i la distanţe enorme, neegale<br>Împinse pe orbite de forţe colosale<br>Planetele imense, supuşi curtenitori,<br>Plutesc înlănţuite şi pururi gravitează<br>Din magica-i splendoare trăesc, se colorează,<br>Simţind prin el viaţa cu dulcii săi fiori,<br>Saturn nepreţuită, fantastică minune, <br>Drapat în glaciala-i eşarfă argintie<br>Şi Jupiter şi Venus, ce soarta le supune<br>D'a pururea fidele în lume să se ţie<br>De regele puternic de glorie sătul<br>Ce duce tot sistemul spre sorii lui Hercul</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Dar sufletul şi-l simte coprins de întristare<br>Şi lacrămi arzătoare din ochii lui ţâşnesc,<br>Când îngeru-i arată perdut în depărtare<br>Un punct în care zace neantul omenesc.<br>Pământul, da, Pământul! Sărmană jucărie<br>Ce nu ştie ce este şi ce o să devie, <br>Asemeni unui falnic vertiginos condur<br>Ce'n cursa lui nebună prin splendidul azur<br>Î-şi perindează-n pacea fantasticului drum, <br>Oceanele de spumă, vulcanii de bilum,<br>Împins la nesfârşirea noianului senin<br>De mâna fără moarte a marelui destin,<br>Pământul unde omul trăieşte, moare, naşte,<br>Dar n'ajunge pe sine în veci a se cunoaşte,<br>În care poezie, dorinţi, speranţe, flori<br>Se vestejesc perdute subt brumă şi subt nori<br>Şi unde oarba ură şi'nvidia ucide<br>Ştiinţa şi virtutea ce cerul le deschide<br>Crezând c'au fost create luminile sublime<br>Să ardă pentru-o lume de patimi şi de crime.<br>Sărman Pământ! Nu-i pare, nu-i pare deloc rău<br>Că e aşa departe acum de sânul tău<br>Şi când întreaga-ţi fală, întreaga ta splendoare,<br>Măriri, talente, glorii i-ai pune la picioare,<br>Mai dându-i pe de-asupra eterna fericire,<br>Palate, lăzi de aur, un tron, chiar nemurire<br>În sânul tău sălbatec din nou spre a trăi<br>Zadarnic ar fi totul, zadarnic... n'ar primi.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Din nou tăind văsduhul cu aripile sale<br>Străbate palul înger distanţe colosale,<br>Planetele în haos din ce în ce dispar,<br>Curând ei pierd chiar urma sistemului solar.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Doar strania lumină a grupului livid<br>Străfulgerând prin pacea haoticului vid.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Ei trec într'o secundă gigantice imperii<br>L'a căroru distanţă gândind numai, te sperii,<br>În cursa lor nebună prin groaznicile spaţii<br>Încep să se arate perdute constelaţii<br>A căror stele una de alta se răresc,<br>Naintea lor frenetic de-o dată se măresc,<br>Din ce în ce imense acoperă tot cerul,<br>În urma lor palpită cu furie eterul<br>Apoi se perd în urmă şi altele apar<br>Din Cosmosul ce n'are origini, nici hotar. <br>Se duc mereu 'nainte spre noi şi dublii sori<br>Ce grandios în haos eliptic gravitează<br>Şi-unul pe-altul splendid etern se colorează<br>Scăldându-se în valuri de magice culori,<br>Rubine, ametiste, topazuri şi safire<br>Sclipind fără de moarte în oarba nesfârşire.<br>Pătrund prin diafane şi palide comete<br>Ce trec însufleţite de-o proprie mişcare,<br>Fantasme uriaşe de brumă călătoare<br>Ce alba lor lumină noianului trimete <br>Argint din fâlfâirea giganticului păr...<br>Ei trec privind în faţă sublimul adevăr.<br>De-odată două corpuri enorme şi opuse<br>De forţe uriaşe magnetice conduse<br>Sori stinşi, ruine triste, grozave şi opace<br>Cavouri care tae a golurilor pace,<br>Trăgând prin întuneric cortegiu de planete<br>Lipsite de viaţă, letargice schelete<br>Ce au neţărmurirea divină drept mormânt,<br>Atrase una spre-alta zănatice se-avânt<br>Şi'n goana lor nebună turbate se ciocnesc.<br>Noianul fără ţărmuri bizar se luminează<br>La para ce revarsă incendiul ceresc,<br>Abisurile tragic haotice vibrează<br>Căci ast-fel vrea destinul suprem necunoscut<br>Ca viaţa să-şi ia dreptul ce-o clipă a perdut.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=179290" style="color:#000;text-decoration:none">Atuncia se deşteaptă. Nici vid, nici dublii sori,<br>În locul lor tăcerea terestrei închisori.<br>Mereu ca înainte sclipesc aceleaşi stele,<br>Sclipesc cu majestate ca pulbere de argint,<br>Dar vai, el nu mai poate s'ajungă pân' la ele,<br>Închis e firmamentul senin şi yacint.<br>Atunci el înţelege unica-i fericire,<br>A fost un vis titanic, un vis de nemurire<br>Ne mai gustat de nimeni din bieţii muritori,<br>Un vis care crează pe oameni semi-zei<br>Schimbându-i în apostoli ai mărilor idei.<br>În aer se înalţă aromele din flori,<br>Natura se îmbracă în toga-i de splendoare,<br>Pe ramuri se aude o dulce vocaliză,<br>De raze orizontul magnific se iriză.<br>Extaziat genunchiul îl pleacă cu ardoare<br>Ş'acum cânt tot în lume în mutul său limbagiu<br>Aduce creaţiunei somptuosul ei omagiu,<br>Tot ce are'n al său suflet, mai sfânt, mai drept, mai mare,<br>Profunda lui iubire, extrema-i adorare<br>Viaţa lui întreagă de acum ţi-o 'nchină ţie<br>Albastră, sculpturală, eternă Uranie.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Alexandru+Anestin">Alexandru Anestin</a></strong> din <em><a href="http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Alexandru+Anestin&d=revista+%93Orion%94">revista “Orion”</a></em></div>
| Module dinamice