Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Spooniada</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=172383" style="color:#000;text-decoration:none">Despre John Cabanis şi mânie, şi despre lupta<br>Părţilor ostile, şi despre refuzul de a fi de partea întunericului<br>Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea<br>Libertăţii în Spoon River, şi despre căderea<br>Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi<br>Şi pagube inconmensurabile atâtora,<br>Stârnind ura care a aprins torţa din mâinile lui Anarch<br>Spre a incendia curtea de justiţie, pe ale cărei înnegrite ruine<br>S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului –<br>Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete faţa lui Chian<br>Şi care ai văzut pe Greci şi pe Troieni căţărându-se asemeni unor furnici<br>Peste Scamander, peste ziduri,<br>Vânători şi vânaţi, şi ruguri funerare,<br>Şi hectacombe sacre – primele ruguri aprinse din pricina<br>Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;<br>Şi furia lui Peleus,<br>Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă<br>Adusă războiului, şi partenera iubită.<br>Spune primul,<br>Tu, fiu al nopţii, pe nume Momus, de ai cărui ochi<br>Nici un secret nu se poate ascunde, şi tu, Thalia, cea zâmbitoare,<br>Ce a stârnit lupta mortală<br>Dintre Thomas Rhodes şi John Cabanis? Fata lui, Flossie,<br>Întorcându-se acasă din călătoriile ei cu o trupă<br>De dansatori lascivi şi plimbându-se pe străzile oraşului<br>În clinchet de brăţări şi cu inele strălucitoare,<br>Învăluită în cuvinte de şerpească înţelepciune<br>Şi având în ochi surâsul acela încărcat de nerostite promisiuni?<br>Atunci Thomas Rhodes care conducea biserica şi banca<br>Şi-a făcut manifest dezacordul faţa de fată;<br>Şi în întregul Spoon River a început bârfa, iar ochii<br>Tuturor credincioşilor erau aţintiţi asupra ei, aşa că ea a înţeles<br>Că lor le era teamă de ea şi că o condamnau.<br>Dar, ca să-i desfidă,<br>A oferit un bal cu viori şi cu flaute,<br>Aduse din Peoria, şi mulţi tineri –<br>Unii aduşi mai târziu pe calea cea dreaptă de rugăciunile<br>Sufletelor grave şi predicatorilor zeloşi –<br>Au dansat fericiţi, invitând-o la dans,<br>Pe când ea purta o rochie cu decolteul atât de generos încât ochii<br>Puteau coborî până departe jos şi odihni pe văile domoale,<br>Pentru a se pierde apoi în albeaţa acelor zăpezi.<br>Cu ocazia balului,<br>Oraşul şi-a schimbat obrazul posac, devenind colorat şi vesel.<br>Confecţionera de pălării, D-na Williams, nu mai făcea faţa comenzilor<br>Pentru pălării noi, fiecare croitoreasă<br>Înţepa cu acul tivuri pentru rochii de seară;<br>Vechi sipete şi cufere îşi deschideau comorile de panglici<br>Şi de inele, podoabe ieşeau la lumină din vechi ascunzători,<br>O tinereţe proaspătă înflorea în splendoarea veşmintelor;<br>Se schimbau bileţele şi pe multe uşi seara<br>Se strecurau buchete de flori, şi perechi treceau agale, la braţ,<br>Pe dealurile care vegheau curgerea râului.<br>Atunci, deoarece scaunele simpatiei şi toleranţei stăteau mai mult goale,<br>S-a auzit ridicându-se vocea Unui Ales al Domnului:<br>"Ibovnica Babilonului se află printre noi ; ridicaţi-vă,<br>Voi, fii ai luminii şi alungaţi femeia pierzaniei!"<br>Aşa că John Cabanis cu ochii limpeziţi de furie,<br>A părăsit biserica şi pe patronii legii şi ordinii –<br>Atunci adepţii cauzei liberale<br>L-au aclamat, nominalizându-l la candidatura de primar<br>Împotriva lui A. D. Blood<br>În lupta încrâncenată<br>Pentru voturi au început să apară zvonuri<br>Despre bancă, despre pierderi masive de credite<br>Pricinuite de încercările fiului lui Rhodes<br>De a-şi acoperi pagubele din afacerile cu cereale;<br>Multe lume şi-a retras banii,<br>Lăsând banca lui Rhodes aproape goală, în vreme ce liberalii<br>Vorbeau despre întemeierea unei alte bănci<br>Aproape gata de inaugurare – când, iată, băşica s-a spart<br>Într-un vacarm de plânsete şi blesteme; doar liberalii râdeau<br>Şi susţineau în sala lui Nicholas Bindle<br>Comunicări savante şi inspirate dezbateri.<br>Sus la prezidiu – unde era pictat un Shakespeare cu ochii bulbucaţi<br>Arătând ca simbriaşul lui Christian Dallman,<br>Cu fruntea înaltă şi barba ascuţită –<br>În văzul tuturor celor care stăteau pe scaune,<br>În penumbra avanscenei,<br>Stătea însuşi Harmon Whitney, cel care pe merit<br>Era reputat pentru francheţe şi perspicacitate<br>Şi care s-a adresat rebelilor adunaţi acolo, spunând aşa:<br>"Putem oare zăcea aici fără să mişcăm un deget şi să lăsăm clica<br>Asta de ipocriţi cântători de psalmi, cinică, speculantă, nesătulă,<br>Să ne devoreze substanţa, să ne falimenteze băncile şi să epuizeze<br>Micile noastre economii pariind la bursa hazardului<br>Pe cereale sau pe porci – ori, mai rău, să crească şi să-şi aservească<br>Prin intimidare şi corupţie o bandă de acoliţi, alimentând<br>Lăcomia directorului executiv al băncii? Aceasta este întrebarea.<br>Ar trebui, întreb, să ascultăm muzică îndemnând la dansuri vesele<br>Ori dangăt de clopote? Ar trebui ca tinerii romantici<br>Să se plimbe pe dealurile din jurul râului, înflorite acum<br>În roua lui Aprilie, sau să lâncezească acasă,<br>Ori să joace cricket sub supravegherea lui Thomas Rhodes,<br>Vă întreb? Dacă sângele tineretului înflăcărat se revoltă<br>Împotriva acestei autorităţi întunecate,<br>Trebuie să acceptăm ca aceşti adolescenţi şi aceste fete<br>Să fie etichetaţi drept libertini şi depravaţi?"<br>Înainte chiar<br>Ca vorbele să-şi fi pierdut ecoul, un glas de femeie a răspuns "Nu!"<br>Apoi s-a auzit zgomot de scaune mutate, ca atunci când<br>Mai multi porci se îngrămădesc şi răstoarnă troacele umplute cu mâncare<br>Şi toate capetele s-au întors asemeni unui stol de gâşte<br>Care ameninţat de vânător îşi desface aripile luându-şi zborul;<br>A răsunat un colosal hohot isteric de râs – cu pălăria uzată,<br>Aşezată într-o parte, în precar echilibru, cu pumnul<br>Înălţat sfidător, stătea Daisy Fraser.<br>Mai demult ea fusese de-a dreptul aruncată afară din sala de şedinţe,<br>Fiind apărată doar de Wendell Bloyd, care pleda pentru drepturile femeii,<br>Şi de vocea răsunătoare a lui Burchard.<br>Printre aplauze, s-a bulucit către scenă<br>Şi a aruncat pur şi simplu aur şi argint pentru cauză,<br>Părăsind apoi în grabă sala.<br>Între timp<br>S-a ridicat o statură uriaşă, cu barba asemenea fiului<br>Lui Alcmene, cu piept larg şi burtă rotundă,<br>Proclamând în tunet: "Priviţi, acolo se află<br>Un om care pentru adevăr a preferat să-şi facă soţia vrăjmaş –<br>Asemenea să ne fie spiritul – când acel A. D. Blood<br>Mi-a ordonat să-l înstrăinez pe Dom Pedro...."<br>Repede,<br>Înainte ca Jim Brown să fi terminat, Jefferson Howard<br>S-a urcat pe sceana şi a zis: " Trecut este timpul<br>Pentru vorbe de claun, şi trivială este cauza noastră<br>Dacă miza este doar John Cabanis şi furia lui,<br>El care nu demult era de cealalată parte,<br>Şi care a venit la noi doar pentru răzbunare. Este mai mult în joc<br>Decât triumful celor din New England sau din Virginia<br>Sau dacă se va putea vinde iarăşi rom.<br>Dacă în următorii doi ani în acest oraş va fi secetă în materie de rom,<br>Cum a fost în cei doi ani trecuţi,<br>Contează mai puţin sau deloc – Ei, da, fondurile<br>Pentru trotuare, canalizare; astea contează, într-adevăr!<br>Mă rog lui Dumnezeu ca lupta pe care o ducem azi să fie inspirată<br>De alt entuziasm decât salvarea mândriei<br>Lui John Cabanis sau a fiicei lui.<br>Dacă suntem în competiţie în acest moment,<br>Fie ca aceasta să constituie resortul săvârşirii unor lucruri mari, nu a unor fleacuri.<br>Totuşi, dacă oamenii numai aşa pot acţiona, şi trebuie ca romul<br>Să constituie mediumul şi simbolul necesar pentru a ne elibera<br>Din mlaştinile vieţii şi din sclavie,<br>Atunci, daţi-mi rom!"<br>Au izbucnit urale de bucurie.<br>Pe când Gorge Trimble, care şi-a învins ezitarea<br>Şi teama, a început să vorbească,<br>A scârţâit uşa şi idiotul, Willie Metcalf,<br>Fără pălărie şi cu răsflarea tăiată,<br>Mai alb decât o coală de hârtie,<br>A intrat răcnind: " Şeriful vine-ncoace<br>Să vă aresteze pe toţi – şi dacă aţi şti<br>Cine soseşte mâine aici, am ascultat<br>Sub fereastra planurile celorlalţi."<br>Aşa că într-o sală mai mică<br>S-au retras caţiva aleşi de Preşedinte pentru a-l asculta pe idiot:<br>Preşedintele însuşi şi Jefferson Howard,<br>Benjamin Pantier şi Wendell Bloyd, George Trimble,<br>Adam Weirauch, Imanuel Ehrenhardt, Seth Compton,<br>Godwin James şi Enoch Dunlap, Hiram Scates,<br>Roy Butler, Carl Hamblin, Roger Heston, Ernest Hyde<br>Şi Penniwit, artistul, Kinsey Keene,<br>Şi E. C. Culbertson şi Franklin Jones,<br>Benjamin Fraser, fiul lui Benjamin Pantier<br>Cu Daisy Fraser, plus alţi câţiva mai puţin marcanţi,<br>Şi au discutat în secret.<br>Dar în sala mare<br>Domnea dezordinea şi când a intrat şeriful<br>Şi i-a găsit astfel, i-a scos pe huligani afară<br>Şi i-a închis.<br>În acest timp, într-o cameră<br>Din spate, în subsolul bisericii, A. D. Blood se sfătuia<br>Cu cele mai înţelepte capete. Primul, judecătorul Somers,<br>Profund versat în toate aspectele vieţii, iar lângă el, Elliot Hawkins<br>Şi Lambert Hutchins, următorii fiind Thomas Rhodes<br>Şi Editor Whedon; urma Garrison Standards,<br>Care tocmai trădase pe liberali şi care, muşcându-şi buza de jos<br>A dispreţ adânc şi amară deziluzie, zise:<br>"Şi toată această încrâncenare pentru o femeie –<br>O fată de optsprezece ani" – Christian Dallman era şi el acolo,<br>Precum şi alţii rămaşi anonimi. Erau şi unii<br>Neinteresaţi de răsplată, dar care se opuneau<br>Copiilor democraţiei, libertatea<br>Şi dragostea pentru viaţă pe care aceasta le simboliza.<br>Apăruse deja o dimineaţă cu degete înzăpezite pe cer,<br>Iar soarele auriu atârna ca o portocală la festival,<br>Când părăsind în grabă paturile<br>Forţele ostile au ieşit afară din case,<br>Şi clăncănit sacadat de roţi răsuna pe străzile<br>Care duceau către secţiile de votare şi strigăt de căpetenii<br>Îndemnând electoratul la luptă. Pe la ora zece<br>Liberalii au reclamat fraudă, iar la urne<br>Candidaţii rivali au început acuzele, urmate de lovituri.<br>Deodată povestea idiotului<br>Din seara trecută a devenit realitate:<br>Pe străzi a apărut Allan ochi-de-porc, teroarea întregului ţinut<br>Pe o rază de zece mile jur-împrejur de Bernadotte.<br>Nici un bărbat al acestor degenerate zile nu ar putea ridica<br>Bolovanii pe care el îi arunca în joacă, iar când vorbea<br>Tremurau geamurile; sub sprâncenele lui,<br>Cu părul negru, stufos şi zburlit,<br>Ochii mici luceau precum ochii unui mistreţ înnebunit;<br>Păşea bolborosind un cântec de ameninţare,<br>Iar sub paşii lui scrâşneau lespezile podurilor.<br>Acesta era campionul lui A. D. Blood, angajat<br>Să-i îngrozească pe liberali. Mulţi au şi dispărut,<br>Ca atunci când hultanul se roteşte deasupra ogrăzii de găini.<br>A trecut pe lângă secţia de votare şi, în trecere,<br>L-a atins cu mâna pe Brown, gigantul, iar acesta<br>S-a izbit de zid şi s-a prăbuşit de parcă ar fi fost doar un copilaş –<br>Atât de puternic era Allen ochi-de-porc. Dar liberalii zâmbeau.<br>Abia ajunsese Allen ochi-de-porc pe aleea principală<br>Căci Bengal Mike, adus de subtilul şi experimentatul Kinsey Keene<br>Să-l înfrunte pe Allen, era deja pe urmele acestuia. El era cam<br>Trei sferturi din mărimea celuilalt, dar avea braţe de oţel<br>Şi inima de tigru. Ucisese doi oameni<br>Şi pe mulţi a schilodit în anii din urmă;<br>N-avea teamă de nimeni.<br>Când ochi-de-porc<br>Şi-a recunoscut adversarul, a devenit vânăt,<br>Deasupra ochilor ochilor roşii, sprâncenele i s-au strâns de mânie,<br>Tonul cântecului pe care-l mormăia a coborât. Se învârtea necontenit<br>În jurul curţii de justiţie, urmat îndeaproape<br>De Bengal Mike, care îl batjocorea la fiecare pas:<br>"Vino, elefantule, şi luptă! Hai, ochi-de-porc fricos!<br>Vino, înfruntă-mă şi bate-te cu mine, lepădătură ordinară!<br>Vino, viţelule, loveşte-mă, dacă eşti în stare!<br>Scoate-ţi cuţitul, cretinule, dă-mi un motiv,<br>O scuză, să te omor, să scot fierea din tine.<br>O să-ţi crap capul de mistreţ cu o cărămidă!"<br>Dar ochi-de-porc nu scotea nici un cuvânt,<br>Ci toată ziua a mărşăluit în jurul curţii de justiţie,<br>Urmărit de cohorte de copii şi privit de toţi oamenii.<br>Astfel s-au învârtit în cerc cât a fost ziua de lungă.<br>Dar când Apollo s-a oprit deasupra dealului dinspre apus,<br>Curios şi el să vadă finalul, şi când toate voturile<br>Au fost depuse, iar urnele închise, în faţa uşii<br>De la spiţeria lui Trainor, Bengal Mike, pe un ton<br>Care şi-a purtat ecoul peste tot oraşul, a urlat ofensa finală:<br>"Cum o cheama pe mă-ta, ochi-de-porc?"<br>Într-o clipită,<br>Ca atunci când mistreţul se întoarce către copoii<br>Care l-au hăituit şi l-au rănit cu colţii, ochi-de-porc<br>Şi-a repezit mâinile uriaşe spre Bengal Mike<br>Şi l-a înşfăcat de gât. A fost momentul în care s-au ridicat până la cer<br>Plânsetele speriate ale copiilor şi strigătele oamenilor<br>Năvălind în stradă. Bengal Mike se smucea când într-o parte,<br>Când în cealaltă, trăgându-şi capul între umeri<br>De parcă i se scurtase gâtul, şi aplecându-se în jos<br>Să scape din strânsoarea ucigătoare:<br>Se amestecau icnete guturale şi şuierătoare horcăituri,<br>Pumnii loveau în pieptul invulnerabil<br>Al lui Allen ochi-de-porc. Apoi, cum unii<br>Încercau să-i despartă şi alţii să-i întărâte mai amarnic,<br>Bătălia s-a încins printre ceilalţi oameni.<br>Multe suflete îndrăzneţe s-au prăbuşit în ţărână<br>Doborâte de lovituri de ciomag şi de pietre.<br>O, spune, tu, Muză,<br>Ce zeu sau ce zeiţă l-a salvat pe Bengal Mike?<br>Cu o ultimă, neomenească sforţare s-a smuls<br>Din mâinile ucigaşe şi şi-a lovit duşmanul.<br>Pe loc, ca lovit de trăsnet, a dispărut toată<br>Puterea lui Allen ochi-de-porc,<br>Braţele i-au căzut fără vlagă şi peste faţa lui<br>S-a aşternut o paloare de moarte, sudoarea suferinţei.<br>Genunchii uriaşi, cândva invincibili,<br>Au cedat sub greutatea lui. Iute ca un leu<br>Aruncându-se asupra prăzii rănite, Bengal Mike<br>A izbit cu o piatră tâmpla inamicului;<br>Acesta s-a prăbuşit şi penumbra asemeni unui nour<br>S-a a aşezat peste ochii lui.<br>Ca atunci când pădurarul doboară<br>Într-o zi de vară un stejar secular<br>Şi toate cântecele pădurii încetează,<br>Şi marele şoim care îşi avea cuibul cu pui<br>În vârful copacului croncăne, în vreme ce marile crengi<br>Rup în cădere rămurişul stejarilor tineri, aşa a căzut ochi-de-porc<br>În mijlocul văicărelilor iscate de prietenii<br>Lui A. D. Blood.<br>Chiar atunci, patru bărbaţi voinici<br>Cărau şeriful, pe a cărui faţă de fier<br>Se aşternuse deja paloarea morţii,<br>La spiţeria lui Trainor; fusese împuşcat de Jack McQuire.<br>Se auzeau îndemnuri ca "Linşaţi-l!" şi sunet de<br>Paşi alergând pe fiecare parte ce<br>Înconjura</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=172383" style="color:#000;text-decoration:none">Sfârşit</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=172383" style="color:#000;text-decoration:none">Răposatul, D-l Johnathan Swift Somers, poetul laureat din Spoon River, a conceput Spooniada în douăzeci şi patru de volume, dar din nefericire nu a trăit nici să termine primul volum. Fragmentul a fost găsit printre documentele lui de William Marion Reedy şi a fost prima dată publicat în Reedy's Mirror din 18 Decembrie 1914.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="http://poezii.citatepedia.ro/">poezie clasică</a> de <strong><a rel="author" href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Edgar+Lee+Masters">Edgar Lee Masters</a></strong> din antologia de versuri <em><a href="http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Edgar+Lee+Masters&d=Antologia+de+la+Spoon+River">Antologia de la Spoon River</a></em></div>
| Module dinamice