Mângâierea miresmei de tei
Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.
Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de pași.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriași.
Întunericul orb ne ține de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceața face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.
Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre stele
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tei
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.