Doruri visate
Dacă eu sunt în mansarda vechilor dorințe
vreau să-ncolțească sămânța dorului visat
spre pacea căutată în drumul printre stele
ascunsă-n pribegiile cu perimetrul finisat.
Destinele care au părăsit definitiv bucuria
ne lasă umbrele fără culori risipite pe ape
peste impresia vieților oarecum paralele
și sunt sătul de orarul adus prea aproape.
Dar timpul probabil îl am nemeteorologic
axul rotației îmi este fără punct de sprijin
regret însă munca plătită cu păreri de rău
și pun pe memoria brazdei un surâs blajin.
Azi e azi iar mâine mai are așteptările utile
cu dorurile visate puse pe culmile domoale
lângă clipele care citind și ascultând viețile
sunt învinse dar nu ne cântă un final de jale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.