Lăfăieții
moto: Nici un filament nu arde
Doar așa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste și bombarde
--------------
Lăfăieți de modă veche
Ce-ați luptat fără stindard,
Cântând așa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!
Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Și paguba ca un folos;
Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâți în ringuri
Celelalte sunt un fleac!
Scurtă zbatere prin ani,
Bate vântul prin lăicere
Idealuri de doi bani
Don Juani fără avere;
Latră câinii lumii, latră
Caravanele ce pier
Și trec șatră după șatră
Prin ținutul, meu stingher.
O morală nu-i o clacă
Desuetă, nici abstractă
Tinerii în blugi și geacă,
Fac întruna cataractă!
Parcă nici nu s-au născut
Că-i și vezi de-a rostogolul
Perceptorul decăzut
Vine și le ia obolul
Îi strivește vorba goală
Și condiția impusă
Morbul care e o boală
Dincolo de mări, adusă
Struna voastră paraliză
Fără leac vindecător
Bârfitori de Mona Liză
Toată viața fără spor
Adio tineri fără șansă
Regescul taler vi se-nclină
Cum flutură câte-o rejansă
În partea fără de lumină!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.