Răsărit împreună
eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânși spre un destin fluent
eram sublimi în salturi colosale
și copleșiți de pasul inocent
prin sfere în rotații abisale
de mână strânși spre un destin fluent
eram sublimi pân-la perfecțiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
și-apoi răsare-n noi incadescent!
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.