Trecut
Amintirile, aceste umbre prelungi
în corpul nostru efemer,
acest traseu de moarte
pe care noi îl lăsăm să trăiască
înfiorătoare amintiri de neuitat,
iată-le deja apărute:
melancolice și tăcute
fantome stârnite de un vânt funebru.
Și tu nu ești mai mult decât o amintire.
Ai străpuns memoria mea.
Acum da, pot să spun
că îmi aparții
și orice s-a întâmplat între noi
este irevocabil.
Totul s-a terminat, atât de extaziat!
Precipitat și ușor
timpul ne-a atins.
Momente trecătoare ale unei povești obișnuite
închisă ermetic și tristă.
Trebuia să știm că dragostea
arde viața și face timpul să zboare.
poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.