Un sfârşit oarecare

Întrebarea aşteaptă regretele trecute
din zările aglomerate de răspunsuri,
anagramate prin sita pleoapelor mute
hărăzite s-aducă inimii neajunsuri.

Răspunsul are însă piscurile obscure
plămădind întrebării simbolic aşteptarea,
dar deschiderile se adorm cu o secure
care nu acreditează iubirea şi marea.

Ideile latră în calendare cu frică,
arătând melancolia nerestaurată
lângă un sfârşit negru ghicit la o adică
de periferiile ce vor muri odată.

Se cuibăreşte un zăvor al începutului
înfăşurat în lumina pusă pe plecare,
cu răspunsul venit pe calea infinitului,
e doar începutul unui sfârşit oarecare.

poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!