Așa începe toamna
așa începe toamna
cu vânt și cu speranțe,
la căderea nopții
ziua se preface-n intangibil
și eu, rival cu soarele stins,
ascult cum în crânguri
trosnește primul ger,
învârt cuțitul ruginit în inimă
pentru a o face să înțeleagă
că nu pe tot ce pune ochii
este iubire
și ea se topește încet-încet
fără lacrimi
și eu, străin,
privesc la ea cum se mistuie.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.