Eternitatea vremii
inexorabil,
sosește negura
precum un tigru
care se repede asupra prăzii.
umbra unei ape
înghițind pământul,
faleze cenușii
învolburate,
coame de dealuri în galop,
curge fără oprire istoria,
o altă mare lentă se deplasează
spre albie,
prăpăstii, munți, ghețari,
oscilează confuze, eterne,
ca niște talgere ale unei balanțe
pentru a-și găsi un nou echilibru.
secole-ntregi de civilizații,
efemere năluci în plasa timpului.
geografii fără substanță
se reașază pe alte galaxii,
în toarcerea vremii eterne.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.