Eu foc de-aș fi, pământul l-aș încinge...
Eu foc de-aș fi, pământul l-aș încinge,
și vânt de-aș fi, cu vifor l-aș pătrunde,
și de-aș fi apă, l-aș vârî sub unde,
iar Dumnezeu - spre-adânc l-aș tot împinge...
Dac-aș fi papă,-n hohote m-aș stinge,
nenorocind creștinii de oriunde!
Iar rege, oare știți cum le-aș răspunde?
Strângându-i snop în țeapă i-aș înfinge.
M-aș duce, de-aș fi moarte, către tata.
Și viață - ocoli-l-aș ca pe ciumă.
La fel aș face și cu cin' mi-e mumă.
Iar Cecco - cum am fost și sunt - o, gata
le-aș da pe toate fetele plăcute,
lăsând la alții babe doar, și slute!
sonet de Cecco Angiolieri (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre fete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.