Destinul ca un zid
moto: Sclavii de la lectică
știau dialectică
----------
Cu motiv, fără motiv
Te iubesc singurătate
Ca orfanul adoptiv
Exilat într-o cetate
Mi-ai stat lumii împotrivă
Neputând să treacă peste
Zurbagiii câte creste
Surpă mersul în derivă;
Te privesc cu duioșie
Din chilia mea stingher
Eu nu am ce să-ți ofer
Doar un strop, melancolie
M-ai ferit de orice gloată
Câți în jurul meu se vaită
Și se strâng în câte-o haită
Iar apoi te trag pe roată!
Nu mă plâng, nu te reclam
Parc-am fi făcut un pact
Că la fiece impact
Urlă un hipopotam;
Când se taie din pădure
Cei mai tineri ulmi și brazi
Nu aduni, ci mai mult scazi
Ce nu pot alții să-ți fure
I-am iubit pe-aceia singuri
Care știu să-și facă vad
Și dintre strămoși, pe Glad
Ce-a bătut țăruș în ringuri!
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre iubire
- poezii despre tinerețe
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre reclamații
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre melancolie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.