Ochi
Oceane-s, surori sclipitoare
În vârtejuri de iris color...
Se deschid, fie în lac sau în mare,
În impuls de uimire, în fior.
Au rada în pontoane de pleoape
Cu dane în străfunduri de vis...
De soare își păzesc limpezi ape;
Mister e-ochi profund, de nescris.
Sunt gemeni, născuți de odată
Din ou, ce nimic nu avea...
Sunt vii la băiat, dulci la fată,
Sunt aspri, sau moi-catifea...
Sunt faruri, de beznă, de noapte,
Intrare-s... de suflet sunt porți.
În loc de cuvinte, de șoapte,
Săgeți sunt de-amor, decid sorți.
Străfund de mister fac din luciu...
Nu sunt Mariane de fund.
Sunt matul de sticlă de-ospiciu,
Sau sunt... filozoful profund.
Au colț de pâraie de lacrimi,
Sunt negura tristului dor,
Sunt cultul seminței de patimi...
Îs azur sfâșiat de condor.
Îs verzuiul, sau brunul cafelei
Cum crudul de frunză, ori migdală,
Au flash-ul din licărul stelei...
Sunt negrul de eban, sau de smoală.
Clipirea lor pare eternă,
Cu pauză-n viața de somn...
Se sting precum pila, în lanternă,
Lumini cu retur... dar de Domn!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.