Uriaşul cu ochi albaştri

A fost odată ca niciodată
Un uriaş cu ochi albaştri
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
Dar uriaşul, cu mâinile lui de uriaş
Menite să înalţe un întreg oraş
Nu putea construi visul femeii
Adică, o căsuţă foarte mică
Cu o gradină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumimnă
Iar într-o zi când soarele-a apus
Ea ochilor albaştri le-a spus
"Rămâneţi cu bine!"
Căci a venit unul cu avere şi stare
Şi a dus-o pe femeia mărunţică
La visul ei, adică
La o căsuţă foarte mică,
Cu o gradină sub fereastră
Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină
De atunci uriaşul e singur pe lume
Singur de tot
Dar şi-a dat seama
Că dragostea lui de uriaş
Menită să înalţe un întreg oraş,
Nu ar fi putut încăpea
Într-o căsuţă foarte mică
Cu o gradină sub fereastră,
Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină

Deci a fost odată ca niciodată
Un uriaş cu ochi albaştri
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Femeia... visa.

poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!