Pastel de toamnă
În toamna cu păducheria colcăind
Îmi cade bruma pe pianul mort
O partitură tristă-n piept îmi prind
Și scap pe jos poemul meu avort
Gutuii se scălâmbăie la stele
Și nucii-și plâng nevoile păgâne
Furtuna se dezmiardă-n nopți tembele
Și răvășește cinic o minune
Ca un asin tâmp rage patefonul
De se zbârlește dealul îngrozit
Un greier înroșește telefonul
Sunând prelung la polul infinit
Și în acest pastel de toamnă udă
Zdrobesc poemul sub blacheul rece
Mă urmărește nemurirea nudă
O lepră care parcă nu-mi mai trece
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre telefon
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre pian
- poezii despre nuditate
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.