Imaterial...

Ca să uităm...
Nu se produce de la sine
Chiar dacă gândul ne întoarce.
Eliminăm, ce credem că nu-i bine
Şi de e rău, şi lacrimă ne stoarce...
Nu o vărsăm..

Să ţinem minte...
Ne dăm silinţa de-a reţine tot,
Sau cel puţin dorim o fracţiune
Şi insistăm, crezând că alţii pot,
Să apelăm la raţiune...
Dar ne dezminte...

O amintire...
E un mister, de "clip" incontrolabil
Din mii de aventuri, sau întâmplări banale.
Ce-i important, nu e indiscutabil;
Reţii detalii mai puţin reale...
Nu-i retrăire...

Un vis...
E o dorinţă ce nu poţi atinge,
Un ideal, de-a fi, sau material.
Dar e şi-un şir de-imagini; că-i senin şi ninge...
Sau întâlniri cu chipuri neştiute-n spaţiu sideral;
Nimic precis...

O realitate...
Este puterea de-a te recunoaşte
Plin de defecte-... să te vezi că ai.
Pe cei din jur- chiar ura de se naşte-
Tu circumstanţe atenuante să le dai...
Este-o necesitate...

Surpriza...
E şocul tahicardic, "flash" de adrenalină
Cu înţepături sternale şi apnee scurtă.
Iar de-o produci, faci clipa o visare fină;
Produci pupile fixe în extaz... derută...
Căci este miza...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!