Să nu taci!
nu vreau să taci suflete care bați aripi, sus acolo
lumina ta adună în nimbul ei suspine, în cruci prin cimitire
nu-i loc și bate timpul
trupurile noastre în vid, iubindu-se se zbat
un fir de mare suspină noaptea, în deșertul însetat din noi
chipul tău prividu-mă prin el, tu să nu taci
asasinând ce-a mai rămas din drumuri de răscruce
alungi albul din mine, pe care l-ai uitat
scriu cu fulgi de iarnă-n felinare de anotimpuri, privirea ta
când taci
să nu cazi și pe genuchiul vieții tale, tu nu scrie
piatră nu te lovi în colțul tocit al vieții mele!
cărarea nu se oprește în crucea drumurilor, fântâna setei nu s-a dărâmat
nu te îndoi te rog, scrie prin arderea din tine începuturi pentru toate
să nu taci, renaște cu încă-o primavară
nu așteapta să fiu un singur drum prin pașii care ne despart
nu fi departe
nu pune soarele în răsărit cu apusul să ne despartă
aveam o altă viață
întorsul poate fi în noi, iar, răsucirea vremurilor neterminată
să nu taci, căci avem aceași soartă
poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.