O... dragă!
Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?
Crezi că-ți merit avutul
Oh, frumoasă ce ești?!
Mă accepți? Îs neștiutul...
Dragă fee, de povești!!!
Ai vrea tu să fi floare
Și din lacrimi să crești?
De-ți dau schimb la candoare
Fericiri din povești?
Ai puteri să mă rabzi,
Să-ți fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ți pun dale?
Zâmbet, pururi să fii,
Fericire eternă;
De nimic să nu știi...
Vis, real, să ai pernă.
Jur, voi fi-n veci amant,
În extaz doar să zbori!
Vin să bei în diamant,
În castel printre nori.
Și promit că de-o fi
Ca planeta să moară;
Alt loc- spațiu de vii-
O să-ți cumpăr la vară.
Viața-mi pun drept garant...
Să nu suferi de iarnă!
Zâmbet cald, epatant,
Pururi, zeii să-ți cearnă!
Și Regină să-mi fii!
Eu, ne bunul de... Rege!
Îngeri dă-mi, nu copii!
Vraja ta... să mă lege!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.