La astrul... sau... Odă Păunesciană

Auzisem de tânăr- pe alt meleag, nu la noi,
Eu fugit nu de laş, cu curaj de mai bine-
Ce curent-viitură spală o ţară cu eroi...
Ode tineri închină, la străbuni... fără mine.

Dar nu ape murdare îs plecate în dezastru.
Arta pură, poemul, le revarsă în tumult,
Peste minţi inhibate în minciuni- un măiastru,
Un gigant al culturii- cea uitată de mult.

Oameni, sute de mii se adună în hippies
Pe-un tărâm de Manoli şi de Ane zidite;
Dar nu drog să consume, nici să bea cum smintiţii îs...
Ci la cântec să asculte- poartă, în inimi rănite.

Să se încânte de-ai lor- semănaţi pentru artă
De un imens de talent- creatorul de carte.;
Cel din Bălţi ce-i născut, Constantin fiindu-i tată...
Cel, ce drag l-aş fi vrut, ca să-l am suflet parte.

Este "Flacăra", încă, cu puteri de căldură,
Aportând mii de ergi în explozii de atom.
Uriaş creator- pluvial de cultură-
Ce nu-i hard disc de laptop; e esenţa de om.

Dă mesaj de destin, pentru a ţării cârmire...
Este primul capabil să adune, să scadă;
Lume în mase să pună. Din plecări, ia venire
Şi bătrânii în tineri, el, îi scoate în stradă.

Mii de oameni doresc peste spaţiu şi timp
Să-şi revadă adoratul... pe de rost recitând.
Fiindcă trup sunt şi suflet la colos din Olimp;
Temporali ei de leat- purtători de-al său gând.

Şi infinitul de-ar ţine şi de nu s-ar zgârci,
Ar putea să-l reţină, etalon de neant;
Cumpărând ore, zi, an, la rând de la vii,
Pentru a-l face Univers... din Pământ expirant.

Vă dezvălui, eu vouă, ce nu ştiţi nici de Nero,
Nici de ţări, de etnii, de pământ, de... Traian;
Cel ce-n timp de răscruce între ere, start zero;
Şi-a lăsat descendenţă e... Păunescu Adrian.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!